Toţi cei care spun aşa sunt în mare înşelare: ei zac sub puterea celui rău, pe când cei care merg la biserică au început lupta duhovnicească, iar aceasta are suişuri şi coborâşuri. Este normal să aibă şi scăpări, sfinţenia este un dar rar în zilele noastre, şi asta nu din cauză că Duhul Sfânt nu ar veni, ci din cauza noastră, a oamenilor, care suntem mult mai egoişti şi mai leneşi.

Cei care nu merg la biserică nu au început încă lupta duhovnicească, aşa că ei nu au niciun drept să-i judece pe ceilalţi. Ei sunt ca nişte oameni care stau pe margine şi spun: “Ia uite la soldaţii aceia, ce greşeli fac în luptă!” Păi dacă nu sunt de acord, să meargă la luptă! Apoi, prin experienţa dobândită, acele persoane pot da sfaturi.

Mersul la biserică nu este facultativ. Avem a patra poruncă din Decalog:

“8.Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.

9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,

10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine”. (Ieşirea, capitolul 20)

Mai este un canon care spune că un creştin care nu merge trei duminici la rând la biserică să fie afurisit (exclus din Biserică). Vedem deci cât este de grav cineva să meargă o data pe an la Biserică şi să dea sfaturi sau să-i judece pe cei care, de bine, de rău, se trezesc duminică de duminică şi sunt prezenţi în Casa lui Dumnezeu, spre a cinsti ziua Învierii Mântuitorului.

***

“Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.” (Psalmul 33, versetul 8). Şi cum gustăm noi din Domnul? Prin Sfânta Împărtăşanie. Şi cei ce o primesc cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, încă de pe acum gustă din bucuria vieţii celei veşnice, căreia să ne rugăm să ne imvrednicim toţi a-i fi părtaşi. Amin.

(Foto: Icoana Maicii Domnului de la Parohia Zlătari din Bucureşti)