Despre necesitatea Botezului în numele Sfintei Treimi pentru mântuire: “Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele  Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 28, versetele 18-20)

Despre Sfânta Împărtăşanie: “Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 6, versetele 53-56).

Despre preoţie şi spovedanie (legarea şi dezlegarea păcatelor mărturisite): “Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 20, versetele 21-23).

Aşadar, cum se poate mântui cineva fără Biserică? Cei care spun aşa arată că de fapt nu cred în Biblie, nu cred în cuvântul Mântuitorului. Aceştia au o credinţă a lor, separată de Biserica lui Hristos şi depărtată de Viaţa Veşnică. Nimeni nu se poate mântui fără Biserică, fără preoţi, fără slujbe. EXTRA ECCLESIAM NULLA SALUS! (Nu există mântuire în afară Bisericii! – Sfântul Ciprian al Cartaginei, secolul III).

Soţul meu a găsit un colind care îi place foarte mult:

Şi cum nu îl primim noi, în 2009, pe Domnul Iisus Hristos?

Să citim puţin din Sfânta Evanghelie de la Matei:

31.         Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32.       Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33.       Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34.       Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35.       Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36.       Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37.       Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38.       Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39.       Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40.       Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41.       Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42.       Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43.       Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44.       Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45.       El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46.       Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” (Capitolul 25)

Deci, şi în 2009, ca în fiecare an, Îl putem primi pe Domnul Iisus Hristos în viaţă noastră ajutându-i pe semenii noştri.

Ce căutăm noi în viaţă?
Nici noi nu ştim ce căutăm.
Credem că vrem ceva
Şi când am găsit, nu mai vrem.
Poate că noi căutăm căutarea.
Căutăm fericirea? Când o avem
Spunem că n-am atins-o, de teamă
Că nu avem ce să mai căutăm.
Alergăm după ceva pe drumul vieţii
La capăt observăm c-am obosit
Mereu ni s-a părut că lucrul dorit
Aproape de noi s-a aflat.
Dar după ce oare-am alergat?
Ce dorim oare de fapt?

Recitesc această poezie pe care am scris-o la 15 ani şi mă gândesc în ce vid trăiesc oamenii fără Dumnezeu. Am fost dintotdeauna la biserică, dar era ceva exterior. Mergeam pentru că aşa e bine, dar nu simţeam mare lucru. Abia la 16 ani am descoperit Mănăstirea Sfântul Antim din Bucureşti şi, mergând la privegherile de sâmbătă seară săptămânal, L-am simţit cu adevărat pe Dumnezeu. Am rămas uimită de blândeţea Părintelui Sofian, de înţelepciunea Părintelui Adrian Fageteanu, de iubirea de semeni a Preasfintitului Teofan Sinaitul (Actualul Mitropolit al Moldovei), de smerenia Părintelui Grigorie Sandu (actualul părinte stareţ de la Mănăstirea Sfântul Gheorghe de lângă Craiova), de râvna Părintelui Irineu Curtescu (acum stareţ al Mănăstirii Ponor), de prietenia Părintelui Mihail Stanciu, de vocea caldă a Părintelui Macarie, ucenicul Părintelui Adrian, de vocea atât de frumoasă a Părintelui Nicolae Giolu, etc. Abia atunci am sitit că încep să trăiesc, m-am simţit împlinită şi nu am mai simţit vidul din viaţa mea.

Eu cred că şi ceilalţi oameni simt acelaşi vid, însă căutarea lor este fără coordonate. Poate nu au întâlnit încă persoane trăitoare care să îi îndrume spre Hristos. Spune chiar Mântuitorul: “Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 10, versetul 2). Da, lume este multă, sunt peste 6 miliarde de suflete pe pământ, dar prea puţini cei care trăiesc Cuvântul ui Dumnezeu în aşa măsură încât să fie sare a pământului şi lumină a lumii: “Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 5, versetul 13). Cuviosul Paisie Aghioritul zicea că suntem toţi responsabili de păcatele omenirii. Da, datoria noastră este să avem grijă în primul rând de viaţa noastră, să fim purtători de Duh Sfânt, apoi să ne rugăm pentru mântuirea tuturor oamenilor.

]]> http://florina.megablog.ro/2009/11/05/cautare-fara-coordonate/feed/ 0 http://florina.megablog.ro/2009/11/03/bibliografie-minima/ http://florina.megablog.ro/2009/11/03/bibliografie-minima/#comments Tue, 03 Nov 2009 19:13:51 +0000 florina http://florina.megablog.ro/?p=1459 Am văzut că multă lume îşi doreşte să pună început bun în viaţa duhovnicească. Primul pas ar fi citirea unor cărţi de bază pentru viaţa duhovnicească. Din ceea ce am citit eu, recomand ca bibliografie MINIMĂ pentru o viaţă duhovnicească corectă:

- Biblia sau Sfânta Scriptură;
-”Catehism ortodox”
- “Despre înşelare“, de Sfântul Ignatie Briancianinov;
- “Despre vise şi vedenii”, de Sfântul Ignatie Briancianinov”;
- “Ortodoxia şi religia viitorului“, de Seraphim Rose;
- “Sufletul după moarte“, de Seraphim Rose;
- “Oameni şi demoni”, de Părintele Rodion;
- “Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei“, de Sfântul Siluan Athonitul (pentru persoanele care trec prin mari supărări şi au nevoie de o mângâiere specială!)
- “Omilii la Evanghelia după Matei”, de Sfântul Ioan Gură de Aur.
- Minunile Maicii Domnului;
- Proloagele;
- “Patericul egiptean“.
- Vieţile sfinţilor;

- cărţile Cuviosului Paisie Aghioritul.

- “Jurnalul fericirii”, de Nicolae Steinhardt.

Pe parcurs, cum îmi amintesc, reactualizez lista.

(Foto: Citirea Sfintei Evanghelii, Bragadiru, Ilfov)