În aceste zile luminate ale Praznicului Naşterii Domnului, să nu uităm de rugăciune. Aceasta este pentru suflet ca aerul pentru trup. Şi cum să ajungem la rugăciune deasă? Rugându-ne! Spune Părintele Firmilian Gherasim: “Cum să ai stare de rugăciune dacă nu te rogi?” Şi tot Părintele Firmilian spune că trebuie, oricât de ocupaţi am fi, să facem măcar rugăciunile de dimineaţă şi de seară, iar în timpul zilei rugăciuni scurte şi dese. Proverbul românesc “Pofta vine mâncând” se aplică şi aici. Poate la început ni se pare că facem degeaba rugăciunea, că suntem tot împietriţi, dar cu vremea, lucrurile se schimbă, începem să înţelegem ceea ce citim. Şi, de fiecare dată, când rostim rugăciunile atenţi fiind la înţelesul cuvintelor, suntem mai aproape de Dumnezeu, iar rugăciunea devine cea mai mare bucurie.

Rugăciunea adevărată se învaţă în Biserică. Privegherile, cântările Vecerniei, ale Utreniei şi mai ales Sfânta Liturghie fac orice inimă împietrită să ardă de dragostea lui Dumnezeu.

(Foto: Iisus Hristos Emanuel | Frescă în Biserica Sfântul Elefterie Vechi | Bucureşti)