Am auzit de atâtea ori: “şi-a petrecut cei mai frumoşi ani în închisoare”, sau “îngrijind un copil”. Care sunt cei mai frumoşi ani? Ai copilăriei? Ai adolescenţei? Ai tinereţii? Eu cred că anii cei mai frumoşi sunt cei în care conştientizăm relaţia cu Dumnezeu şi ne apropiem de El şi de Biserică. Atunci nu mai suntem copii, tineri, maturi, ci ancoraţi în veşnicie. Abia când mă simt aproape de Dumnezeu mă simt împlinită şi fericită, şi ştiu că această stare poate ţine… la nesfârşit!
În zilele noastre, tot mai mulţi copii şi adulţi sunt abuzaţi şi rămân cu traume şi sechele, de cele mai multe ori, pentru tot restul vieţii. Cum poate cineva să treacă definitiv peste o traumă proprie? Primul lucru pe care trebuie să îl facă este să se spovedească la un duhovnic iscusit, să participe la sfintele slujbe şi mai ales la Sfânta Liturghie şi la Sfântul Maslu şi să se roage cu credinţă. Dumnezeu, prin harul Său, poate vindeca în scurt timp orice rană! Apoi, să continue “tratamentul duhovnicesc” ajutându-i pe alţi oameni care se află în situaţii cu mult mai grele. Cine are traume, să meargă în spitale, în azile, în orfelinate şi să şteargă cu iubire lacrimile nesecate ale celor suferinzi şi necăjiţi! Cu siguranţă, suferinţa proprie ajunge pe locul doi, iar în timp dobândeşte vindecare.
Stim ca fertilizarea in vitro nu poate fi acceptata de Biserica pentru ca multi embrioni (a se întelege copii cu suflet vesnic, nemuritor!) mor când nu se prind de uter. Acum vreau sa vorbim despre un alt aspect al fertilizarii în vitro, unul mult mai duhovnicesc!
Am citit la Cuviosul Paisie Aghioritul ca nu e bine sa fortam mâna lui Dumnezeu pentru a avea copii. Povestea odata Cuviosul ca erau doi tineri casatoriti care îsi doreau nespus un copil si Îl “bateau la cap” pe Dumnezeu cu cererea lor. Pâna la urma, femeia a nascut un baietel, si peste câtiva ani a murit. Sotul s-a recasatorit cu o femeie mai tânara. Când baiatul avea în jur de 18 ani, tatal l-a surprins în pat cu a doua sa sotie si, orbit, i-a omorât pe amândoi. …
În pericopa evanghelică de astăzi, care face parte din Cuvântarea de pe Munte, Mântuitorul ne arată că nu trebuie să ne îngrijim atât de mult de cele pământeşti:
http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6 (Versetele 22-33)
Şi dacă nu trebuie să alergăm după cele de aici, ce să căutăm oare? La Evanghelia după Ioan, tot Mântuitorul spune că El are apa cea vie: “Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică.” …
Criza se adânceşte. Cine ne poate scoate din ea? Politica? Nu spun că nu se străduieşte toată lumea, dar fără ajutorul lui Dumnezeu nu vom reuşi nimic. Şi cum vom primi ajutor? Să vedem în Sfânta Scriptură ce s-a întâmplat cu ninivitenii.
http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/40/Iona
Oamenii de acolo au păcătuit, Dumnezeu a hotărât să-i piardă, dar a fost trimis Iona să le spună decizia lui Dumnezeu. Oamenii s-au pocăit, iar Dumnezeu a cruţat cetatea.
Însă, la Evanghelia după Luca, la pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, vedem că nu mai este trimis alt prooroc:
“Iar el (bogatul) a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi (pe Lazăr) în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi …
Mulţi îşi dau cu părerea şi osândesc diferiţi păcătoşi. Ei spun: “Eu nu aş fi făcut aşa ceva în locul lui”. Dar fiecare persoană este unică, şi deci şi motivaţiile şi intensitatea trăirilor. Aşadar, nu am cum să ştiu eu ce a simţit altcineva când a făcut ceva ce eu judec a fi rău. Şi, neştiind ce a simţit, nu am cum să judec obiectiv. Doar cineva care ştie în totalitate contextul faptelor cuiva poate să judece drept. Şi acea persoană este numai Dumnezeu, care cunoaşte gândurile şi simţirile oamenilor. Iar judecata lui Dumnezeu nu este pătimaşă, ca a noastră, este singura judecată cu adevărat obiectivă.
“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut …
Îmi amintesc o predică a Părintelui Irineu Curtescu de la Antim, într-o duminică seară. Părintele spunea că nu ne este de folos să citim ziarele, care conţin mai mult bârfă, nici să privim la ştiri. Cel mai bine ar fi să citim zilnic din Sfânta Scriptură. Zicea părintele: “Acolo (în Biblie) ne vorbeşte Dumnezeu, tăticul nostru, şi ce poate fi mai interesant şi mai frumos pe lume? Cum să îl laşi pe tăticu pentru nişte ştiri pe care, dacă sunt cu adevărat importante, oricum le vei auzi de la ceilalţi?”
Şi într-adevăr, ce poate fi mai frumos decât să citeşti istoria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni? Sfintele Evanghelii sunt adevărat balsam pentru sufletele rănite, pentru cei care rătăcesc …
Am văzut aici clipul de pe Youtube cu un fragment din emisiunea în care Pavel Coruţ se certa cu Gigi Becali, spunând că nu există diavol şi că diavolul nu poate fi un concurent al lui Dumnezeu.
Dacă aş fi văzut la televizor emisiunea şi aş fi putut suna, l-aş fi întrebat pe Pavel Coruţ dacă este creştin. Sincer, eu nu cred că este creştin. Un creştin crede despre Biblie că este Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolii redau cuvintele Mântuitorului în Sfintele Evanghelii, şi toată este insuflată de Duhul Sfânt: “Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel că omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit …
Ce este normalitatea? Cine mai este normal în această lume care pare tot mai nebună? Care este limita dintre normalitate şi nebunie?
Vedem cazuri din ce în ce mai şocante la ştiri. Copii care îşi ucid părinţii, părinţi care îşi înjunghie copiii, fraţi care se omoară, şi lista poate continua.
În primul rând, pentru creştinul ortodox, normalitatea înseamnă o viaţă conform Evangheliei. În primii ani când omul aspiră la o viaţă conform Evangheliei, se duce luptă grea cu obişnuintele păcătoase. Dacă omul are doar mici “ieşiri” de pe drumul cel drept, dar le spovedeşte şi le lasă pe parcurs, nu este grav. Când anii trec şi devine uşor să ţii post, să faci canonul, să ajuţi şi pe alţii pe cât poţi …
La mulţi ani!
În fiecare an, pe 1 ianuarie, să încercăm să devenim mai buni. Să facem un bilanţ al faptelor noastre trecute pentru a învăţa din greşeli.
Este la modă melodia “Change” de Puya …
Din nou despre păcate. Astăzi vreau să vorbim puţin despre felul păcatelor. Chiar dacă pare puţin scolastică, împărţirea păcatelor mi se pare totuşi uşor de înţeles.
Păcatele sunt de două feluri:
1. Prin comitere (când facem ceva rău).
2. Prin omitere (când nu facem fapte bune). …
Am găsit în jurnalul meu din 1999 nişte rânduri scrise pe 17 decembrie despre adevăraţii poeţi.
“Poeţii adevăraţi nu sunt aceia care au scris poezii, adevăraţii poeţi sunt cei care, prin tăcerea gândurilor lor şi printr-o inimă arzătoare Îl contemplă pe Dumnezeu: …
Domnul Danirosan spune într-un comentariu că oamenii nu sunt superiori animalelor.
Vedem la creare că Dumnezeu doar a spus şi …
Egoiştii nu se pot îndrepta până nu se smeresc pentru că ei nu îşi văd greşelile proprii. Adam a dat vina pe femeie şi pe Dumnezeu: …
Bun venit tuturor celor care vor intra pe blogul meu!
Ca să mă prezint, sunt Florina Drossu, fostă Stan, 30 de ani, căsătorita din aprilie 2009. Am terminat Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti în 2004, la secţia Litere- Limba Franceză şi Facultatea de Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale în 2010, specializarea Marketing. În prezent sunt profesor de religie ortodoxă la Şcoala nr. 143 din Bucureşti. Îmi plac foarte mult pelerinajele la mănăstiri, plimbările prin natură şi mai ales fotografiatul. Sunt membru destul de activ pe www.orthphoto.net . Va mulţumesc pentru vizită!


