Florina Drossu Blog | Fotografii ortodoxe, articole creştine bazate pe învăţătura Sfinţilor Părinţi » domnului

Biserici ortodoxe din Piteşti

florina — Sat, 14 Aug 2010 10:32:52 +0000

Biserica Sfântul Gheorghe

Biserica domnească Sf. Gheorghe, a fost construită de domnitorul Constantin Şerban (domnitor al Ţării Româneşti în perioada: 19 aprilie 1654 – 26 ianuarie 1658 şi al Moldovei de două ori: noiembrie 1659 şi 31 ianuarie 1661 – februarie 1661) împreună cu soţia sa Doamna Bălaşa pe fundaţia unei biserici mai vechi.

Pisania păstrată nu spune mai mult: “Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorulu Fiului şi cu sporu Sfântului Duh, îndemnatu-m-amu şi eu celu ce sântu dintru Domnul meu bunu şi creştin, Doamna mea Bălaşa, miluindu-mă Bunul Dumnezeu cu cinsta scaunului părintelui meu, răposatu creştin Şerban Voivoda, fiind eu Domn ţării Româneşti. Aducându-mi aminte şi văzând că toate cele lumeşti sântu trecătoare, nevoitu-m-am a ridica această Sfântă Biserică din temelie şi până în sfârşitu, în hramul mucenicu şi lauda marelui Gheorghe, să ne fie aicia întru ajutoru, în celu lantu viacu să ne fie în niamu ne trecutu nouă şi parintiloru noştri în veci şi s-au săvârşit această sfântă biserică în leaţului cellu mare 7164 maiu 13, iar în leatulu de la Cristos 1656“. Pisania aceasta este refăcută în 1869, săpată în piatră de Andrei Vodali, pe când era epitrop Dumitru Petrescu.

Este cea mai cunoscută biserică medievală din Piteşti, aflată în centrul oraşului în Piaţa Vasile Milea.

Sursa: aici si aici.

Biserica Mavrodolu

Biserica are hramurile Sfântul Spiridon şi Adormirea Maicii Domnului şi a fost construită iniţial din lemn, în 1752, de Ene Cupetul. În 1815 Ioan Mavrodolu începe construcţia bisericii de zid, lucrare terminată în 1818, când a fost sfinţită de cel dintâi Episcop al Argesului, Iosif. Biserica a avut mult de suferit de-a lungul anilor. În 1848 a fost arsă de focul care a pustiit întregul oraş. În 1849 a fost refăcută şi sfinţită şi apoi din nou renovată, între anii 1867-1868. O altă reparaţie serioasă a fost făcută între 1955-1957, când a fost, şi pictată, şi o alta în 1958, când s-a refăcut pardoseala cu piatră de Albesti. Tot atunci s-au făcut şi lucrări de înlăturare a igrasiei.
Biserica are un aspect sobru. Este construită în formă de cruce, având turle inegale ca mărime. Acoperişul este din tablă iar pridvorul este închis, decorat cu ocniţe şi un brâu în registrul de sus. Exteriorul este alb, cu un brâu zimţat, imediat sub acoperiş. Pereţii sunt de asemenea împărţiţi în două registre inegale, de un brâu subţire. În cel de jos există ferestre prelungi, iar în cel de deasupra, ferestre mai mici, reduse ca număr. Turlele sunt şi ele decorate cu ocniţe şi ferestre iar cupolele acoperişurilor acestora au forme mai elaborate decât în mod obişnuit.

Sursa: aici.

Cum să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu

florina — Sun, 13 Jun 2010 13:26:34 +0000

În pericopa evanghelică de astăzi, care face parte din Cuvântarea de pe Munte, Mântuitorul ne arată că nu trebuie să ne îngrijim atât de mult de cele pământeşti:

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6 (Versetele 22-33)

Şi dacă nu trebuie să alergăm după cele de aici, ce să căutăm oare? La Evanghelia după Ioan, tot Mântuitorul spune că El are apa cea vie: “Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică.” (Sfântă Evanghelie după Ioan, capitolul 4, versetele 13-14). Şi ce este viaţa veşnică? “Şi această este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”. (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 17, versetul 3).

Deci, ca să fim părtaşi vieţii veşnice, trebuie să avem o cunoaştere adevărată a lui Dumnezeu, curată şi deplină, fără erezii, căci tatăl minciunii este diavolul (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 44, versetul 8), iar erezia desparte de Dumnezeu. Sfânta Biserică Ortodoxă, prin iluminarea Duhului Sfânt, la cele şapte Sinoade Ecumenice a lămurit aspectele dogmatice tăgăduite de ereticii acelor vremuri. Deci, trebuie să credem cu tărie în dogmele Sfintei noastre Biserici, căci avem dovada că Dumnezeu este cu noi:

http://florina.megablog.ro/2009/09/04/biserica-ortodoxa-este-biserica-lui-hristos/

Dar credinţa nu este suficientă pentru viaţa veşnică:

“Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?” (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, capitolul 2, versetele 14-20).

Iar Mântuitorul spune: “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 14, versetele 21, 23-24).

Şi, în plus, mai trebuie să avem smerenie pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Căci, de ce să ne madrim, de vreme ce slugi netrebnice suntem, care când facem ceva bun, ne facem cât de cât datoria, nici aceea aşa cum trebuie? “Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 17, versetul 10)

Nu este greu să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, mai ales că suntem deja în Biserica Ortodoxă. Acum, trebuie să citim cât mai mult din scrierile Sfinţilor noştri despre Sfânta şi Dreapta Credinţă Ortodoxă şi despre cum să ne lăsăm de patimi şi să cultivăm în noi virtuţile. Ajutor Îl avem pe Dumnezeu, apoi pe Maica Domnului, pe toţi sfinţii şi îngerii, căci bucurie mare se face în cer când un păcătos se întoarce la Creatorul, Mântuitorul şi Sfintitorul său. Amin!

Citatul meu preferat din Biblie

florina — Sat, 13 Mar 2010 20:32:12 +0000

Pe un forum era pusă întrebarea “ce fragment din Biblie v-a influenţat viaţa?”.

Eu am multe citate foarte dragi, dar de mică, atunci când eram supărată, imediat mă mângâiau cuvintele Mântuitorului: “Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.” (Sfânta Evanghelie după Luca, 9, 58).

Şi mă gândeam: dacă Domnul Iisus Hristos, fiind Dumnezeu şi fără de păcat, ca om a suferit atât încât nu avea nimic, nici măcar cât animalele sălbatice, atunci eu, care greşesc atât de mult mereu, de ce să mă supăr pentru necazurile care vin asupra mea?

Gândul la suferinţele Mântuitorului mi-a alinat mereu orice fel de durere. La fel, şi gândul la suferinţele Maicii Domnului, la sabia pe care a simţit-o în suflet când L-a văzut răstignit pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Apoi, când suntem necăjiţi, să ne gândim la miliardele de oameni mult mai nefericiţi de pe pământ, care nu au nici măcar mângâierea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.

Gândul la sfinţi, la mucenici, la îngeri să ne întărească, şi să ne rugăm mereu pentru mântuirea şi luminarea tuturor oamenilor.

Postul Naşterii Domnului

florina — Mon, 23 Nov 2009 18:31:16 +0000

Pe 15 noiembrie a început Postul Naşterii Domnului. Perioada aceasta a fost rânduită de Sfinţii Părinţi ca să ne pregătim să-L primi pe Domnul nostru Iisus Hristos cum se cuvine, adică luminaţi de post şi de fapte bune.

Soţul meu a găsit un colind care îi place foarte mult:

Şi cum nu îl primim noi, în 2009, pe Domnul Iisus Hristos?

Să citim puţin din Sfânta Evanghelie de la Matei:

31.        Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32.     Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33.     Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34.     Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35.     Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36.     Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37.     Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38.     Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39.     Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40.     Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41.     Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42.     Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43.     Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44.     Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45.     El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46.     Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” (Capitolul 25)

Deci, şi în 2009, ca în fiecare an, Îl putem primi pe Domnul Iisus Hristos în viaţă noastră ajutându-i pe semenii noştri.

Despre ispite şi despre preacinstirea Maicii Domnului

florina — Sun, 22 Nov 2009 14:09:14 +0000

Ieri a fost slăvitul praznic al Intrării în biserică a Maicii Domnului.

Să citim un cuvânt din Pateric:

“Spusu-ne-a nouă Părintele Teodor, că a fost în muntele Eleonului un sihastru foarte nevoitor şi-l bântuia pe dânsul foarte mult dracul curviei. Iar odată tare supărându-l, a început bătrânul a sta împotrivă dracului şi i-a grăit : până când mă vei supăra aşa ? De acum depărtează-te de la mine, că ai îmbătrânit cu mine. Şi i s-a arătat lui dracul. Şi i-a zis la arătare : jură-te mie, călugăre, că nu vei spune nimănui ce-ţi voi zice şi de acum nu te voi mai bântui. Şi s-a jurat bătrânul grăind : mă jur pe Cel ce locuieşte în cer, că nu voi spune nimănui din ce-mi vei zice. Atunci i-a grăit dracul : nu te mai închina acelui chip şi nu te voi mai bântui. Bătrânul avea zugrăvit chipul Stăpânei noastre, Prea Cinstitei Născătoarei de Dumnezeu, ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos. Şi a grăit bătrânul către drac : lasă-mă să mă mai gândesc. Iar a două zi a spus părintelui Teodor, care ne-a spus nouă aceasta, că el locuia atunci la mănăstirea ce se cheamă Fără. Iar bătrânul i-a zis : adevărat, frate, batjocorit eşti, că te-ai jurat dar bine ai făcut că ai spus, iar mai de folos îţi este într-această parte să nu laşi nici o curvă să rămână, decât să nu te închini chipului Domnului nostru Iisus Hristos cu Maica Lui. Şi l-a învăţat şi l-a întărit cu mai multe cuvinte şi s-a dus la locul lui. Şi iar i s-a arătat lui dracul. Şi a grăit : ce poate fi aceasta, călugăre, oare nu te-ai jurat că nu vei spune nimănui ? Cum ai spus toate câte am vorbit către tine ? Îţi grăiesc ţie, călugăre : ca un călcător de jurământ o să fii judecat în ziua judecăţii. Şi i-a răspuns lui bătrânul : ce m-am jurat, m-am jurat, şi că sunt călcător de jurământ încă ştiu dar Stăpânului meu sunt călcător de jurământ, iar pe tine nu te voi asculta, că de la tine este sfatul cel rău şi călcarea de jurământ ca un vinovat ce eşti acestora. Iar în ziua judecăţii, Domnul va căuta.” (PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI ŞI RĂZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICA ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU, cuvântul 31).

Dacă astăzi se mântuiesc mai puţini monahi şi mireni, asta nu este din cauza păcatelor, căci păcate s-au făcut dintotdeauna, din pizma vrăjmaşului şi a slăbiciunii firii noastre. Astăzi se mântuiesc mai puţini oameni pentru că a scăzut evlavia noastră la Dumnezeu, la Maica Domnului, la sfinţi şi îngeri. Da, a cădea se poate întâmpla oricui, dar nimeni să nu rămână căzut. Să alerge imediat la spovedanie şi să se roage acasă cu lacrimi pentru iertarea păcatelor sale, cu nădejdea că va fi iertat. Dumnezeu a venit nu să-i piardă pe păcătoşi, ci să-i vindece. Maica Domnului se roagă pentru noi neîncetat, şi asta trebuie să ne bucure şi să ne dea speranţă în suflet. Câţi dintre noi nu am alergat în ispite şi necazuri la Maica Domnului şi cât de repede ne-a ajutat!

Şi iarăşi, mai vedem că pe diavol nu trebuie să-l ascultăm niciodată, căci sub un bine aparent, el ne propune de fapt un rău mai mare. I-a zis bătrânul călugărului că mai uşor i-ar fi la Judecată dacă ar merge cu toate desfrânatele decât să nu se mai închine Maicii Domnului şi Mântuitorului. Diavolul ştia acest lucru şi de aceea i-a propus târgul. Dacă nu se mai închina lui Dumnezeu, nu mai putea să se mântuiască, aşadar, de ce să-l mai ispitească diavolul? Cu diavolul nu trebuie să intrăm în dialog niciodată, nici măcar cu gândurile noastre de la el, căci el este mai bătrân şi mai experimentat. Cum vedem în noi gânduri rele, să facem imediat rugăciunea inimii.

Cât despre călcarea de jurământ, în slujba de pe 29 august, la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iarăşi scrie: “Mai bine îţi era ţie, Iroade, să fii călcător de jurământ decât ucigaş de prooroc”. Diavolul îl punea să împlinească promisiunea, un bine aparent, cum? Ucigând un prooroc! Adică un rău cu mult mai mare!

La câte curse ne sunt întinse la tot pasul, nu le putem trece decât rugându-ne cu smerenie şi credinţa lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor şi îngerilor.

(Foto: Icoana Maicii Domnului de la Parohia Zlătari din Bucureşti)

Bibliografie minimă

florina — Tue, 03 Nov 2009 19:13:51 +0000

Am văzut că multă lume îşi doreşte să pună început bun în viaţa duhovnicească. Primul pas ar fi citirea unor cărţi de bază pentru viaţa duhovnicească. Din ceea ce am citit eu, recomand ca bibliografie MINIMĂ pentru o viaţă duhovnicească corectă:

- Biblia sau Sfânta Scriptură;
-”Catehism ortodox”
- “Despre înşelare“, de Sfântul Ignatie Briancianinov;
- “Despre vise şi vedenii”, de Sfântul Ignatie Briancianinov”;
- “Ortodoxia şi religia viitorului“, de Seraphim Rose;
- “Sufletul după moarte“, de Seraphim Rose;
- “Oameni şi demoni”, de Părintele Rodion;
- “Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei“, de Sfântul Siluan Athonitul (pentru persoanele care trec prin mari supărări şi au nevoie de o mângâiere specială!)
- “Omilii la Evanghelia după Matei”, de Sfântul Ioan Gură de Aur.
- Minunile Maicii Domnului;
- Proloagele;
- “Patericul egiptean“.
- Vieţile sfinţilor;

- cărţile Cuviosului Paisie Aghioritul.

- “Jurnalul fericirii”, de Nicolae Steinhardt.

Pe parcurs, cum îmi amintesc, reactualizez lista.

(Foto: Citirea Sfintei Evanghelii, Bragadiru, Ilfov)

Catehism ortodox

Condiţiile mântuirii

florina — Fri, 18 Sep 2009 07:29:40 +0000

Ca să poată dobândi cineva mântuirea, are nevoie de:

-credinţă dreaptă;

-smerenie;

- fapte bune.

Dacă nu are cineva credinţă dreaptă, degeaba are fapte bune, nu poate fi primit în Împărăţia Cerurilor. Erezia înseamnă minciună, şi nimeni din cei ce trăiesc în minciună nu va putea fi primit în Împărăţia Adevărului.

Protestanţii spun că nu este nevoie să facem fapte bune pentru mântuire, ci doar să credem. Ei îl contrazic însă pe Sfântul Apostol Iacov, care zice: “14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arată, din faptele mele, credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
26. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.” (Epistola Sfântului Apostol Iacov, capitolul II).

Iarăşi, degeaba are cineva credinţă dreaptă (este ortodox) şi face şi fapte bune dacă le face cu mândrie. Spune Mântuitorul că suntem datori să facem binele, nu trebuie să ne mândrim sau să aşteptăm recompensă.

(Foto: Fresca reprezentand Adormirea Maicii Domnului din Biserica comunei Heresti, Giurgiu).

Trebuie să ne închinăm când trecem prin faţa unei biserici ortodoxe?

florina — Fri, 11 Sep 2009 12:31:12 +0000

În transportul în comun, vedem când trecem prin faţa unei biserici ortodoxe că unii îşi fac semnul Sfintei Cruci, alţii nu. Majoritatea nu. Dintre aceştia, unii sunt cu siguranţă ortodocşi. Este bine să ne închinăm, făcând semnul Sfintei Cruci când trecem prin faţa unei biserici? Răspunsul este DA. De ce? Pentru că biserica este Casa Domnului. În Sfântul Altar se află permanent Sfânta Împărtăşanie, adică Trupul şi Sângele Domnului. Deci, Mântuitorul Iisus Hristos se află deplin şi real în fiecare biserică ortodoxă. Iar noi, când ne facem semnul Sfintei Cruci în faţa unei biserici şi zicem o mică rugăciune, îl cinstim pe Dumnezeu. Din această cauză greşesc şi cei care zic: pot să mă rog şi acasă. Da, se pot ruga şi acasă, Dumnezeu este peste tot, însă deplin în Sfântul Altar, in Sfanta Împărtăşanie. Deci, pe bună dreptate putem numi sfintele biserici cele mai sfinte locuri de pe pământ.

Rugăciunea către Maica Domnului

florina — Fri, 04 Sep 2009 18:58:25 +0000

Maica Domnului îi ajută pe cei ce se roagă ei şi se bucură când i se cere ajutorul. Multe şi mari minuni a făcut Maica Domnului! Câteva minuni găsiţi aici. Zice Părintele Arsenie Papacioc: “Maica Domnului se supără pe cei care nu-i cer nimic.” Da, ea vrea să ne ajute, să ne mântuiască, să ne vadă fericiţi. Dacă noi nu alergăm la rugăciune către ea, e vina noastră că rămânem nefericiţi. La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi, tot Părintele Arsenie Papacioc spune: “cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea.” De câte ori avem ceva pe suflet, să facem Paraclisul Maicii Domnului sau vreunul din Acatiste, şi vom simţi şi vedea cum tot ce e rău se depărtează ca o negură.

O prietenă foarte bună mi-a povestit azi ceva foarte interesant.

“Unei doamne i-a murit unicul copil. Într-o zi, s-a întâlnit cu o femeie simplă, care avea patru copii. Femeia era în doliu pentru că îi murise unul dintre fii.

Cea căreia îi murise unicul fiu i-a zis celeilalte: “Nu ai dreptul să plângi, tu mai ai trei copii“.

La care, femeia simplă i-a răspuns foarte înţelept:

“Sigur că plâng şi mă întristez, căci eu nu sunt mamă a patru copii, ci mamă de patru ori!”

Aşa şi Maica Domnului, este mamă pentru fiecare în parte, suferă şi se bucură cu fiecare dreptmăritor.

Parintele Arsenie Papacioc – Cuvinte despre Maica Domnului

florina — Sat, 15 Aug 2009 06:58:15 +0000

Catedrala din Ostroveni

florina — Sun, 05 Apr 2009 12:02:51 +0000

Catedrala “Înălţarea Domnului” din cartierul râmnicean Ostroveni a fost sfinţită pe 7 octombrie 2007 de Înalt Preasfinţitul Teofan Savu, mitropolitul de atunci al Olteniei. Al doilea hram al catedralei este “Adormirea Maicii Domnului”. Vitraliile sunt pictate de Gheorghe Dican.