Dacă aş fi văzut la televizor emisiunea şi aş fi putut suna, l-aş fi întrebat pe Pavel Coruţ dacă este creştin. Sincer, eu nu cred că este creştin. Un creştin crede despre Biblie că este Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolii redau cuvintele Mântuitorului în Sfintele Evanghelii, şi toată este insuflată de Duhul Sfânt: “Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel că omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.” (Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 3, versetele 16-17).

Deci, de vreme ce Sfânta Scriptură este insuflată de Dumnezeu, înseamnă că spune adevărul, şi nu mituri. Ca să nu facem aici un tratat despre existenţa diavolului, mă voi mărgini la Noul Testament.

Înainte de a începe Domnul nostru Iisus Hristos activitatea Sa misionară, diavolul I S-a arătat şi L-a ispitit:

1.       Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
2.     Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.
3.     Şi I-a spus diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.
4.     Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.
5.     Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii.
6.     Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc;
7.     Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
8.     Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti”.
9.     Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
10.     Căci scris este: “Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească”;
11.     Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
12.     Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: “Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.
13.     Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.  (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 4, versetele 1-13).

Adresându-se mustrător fariseilor şi cărturarilor făţarnici, Mântuitorul spune:

“Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

(Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 8, versetul 44)

Ca să arate ucenicilor Săi că este Dumnezeu dintotdeauna, chiar şi înainte de crearea omului, Mântuitorul spune: “Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 10, versetul 18).

Dacă nu ar fi existat diavol, domnule Coruţ, de ce au căzut în păcat Adam şi Eva? De ce se întâmplă tot răul din lume? Din cauza lui Dumnezeu? Vedeţi deci că spuneţi blasfemii? Dumnezeu nu a creat răul, i-a creat pe îngeri buni, dăruindu-le însă libertate. Dacă diavolul nu a folosit cum trebuie libertatea, va fi judecat şi aruncat în iad. Da, asta spune Mântuitorul, că iadul nu a fost creat pentru oameni, ci pentru diavol, după căderea acestuia. Acum însă, şi oamenii care urmează diavolului ajung acolo und este “plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. (“Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.” Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 25, versetul 41)

Şi dacă nu există diavol, de ce a mai fost nevoie să Se întrupeze Cuvântul lui Dumnezeu, adică Domnul nostru Iisus Hristos? Tot Sfânta Scriptură vă răspunde!

“Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, capitolul 3, versetul 8).

Aşadar, eu care nu susţineam stilul domnului Gigi Becali, vă spun că valorează mai mult decât vă închipuiţi. Pentru că nu a răbdat să audă hule şi blasfemii. Pentru că a sunat să ia cuvântul. Bravo, Domnule Becali! Păcat, Domnule Corut, că veţi ajunge în compania celor în care nu credeţi, şi mai şi încercaţi să vă faceţi discipoli!

Cât despre ultima idee, că diavolul nu este un concurent al lui Dumnezeu, vă înşelaţi din nou. Da, Dumnezeu este atotputernic, diavolul nu poate nimic de la sine, dar dacă omul dă putere diavolului, răul învinge în acea persoană. În criminali, în hoţi, în violatori, cine acţionează? Al cui duh? Sper să nu blasfemiati că Duhul lui Dumnezeu! Vedeţi deci că oricine, şi o băbuţă analfabetă de la ultima parohie ştie mai multe decât dumneavoastră?

Eu vă invit să (re)citiţi Biblia cu atenţie şi să vedeţi că Domnul Gigi Becali şi părintele care a intervenit au avut dreptate. Biserica este instituită chiar de Domnul nostru Iisus Hristos. El i-a trimis pe sfinţii apostoli să predice şi să boteze şi tot El este cel care a făcut, face şi va face minuni cu cei credincioşi până la sfârşitul veacurilor. Amin.

(Foto: Ispitirea Domnului, fresca la Sfanta Manastire Cernica, Ilfov).

Să citim un cuvânt din Pateric:

“Spusu-ne-a nouă Părintele Teodor, că a fost în muntele Eleonului un sihastru foarte nevoitor şi-l bântuia pe dânsul foarte mult dracul curviei. Iar odată tare supărându-l, a început bătrânul a sta împotrivă dracului şi i-a grăit : până când mă vei supăra aşa ? De acum depărtează-te de la mine, că ai îmbătrânit cu mine. Şi i s-a arătat lui dracul. Şi i-a zis la arătare : jură-te mie, călugăre, că nu vei spune nimănui ce-ţi voi zice şi de acum nu te voi mai bântui. Şi s-a jurat bătrânul grăind : mă jur pe Cel ce locuieşte în cer, că nu voi spune nimănui din ce-mi vei zice. Atunci i-a grăit dracul : nu te mai închina acelui chip şi nu te voi mai bântui. Bătrânul avea zugrăvit chipul Stăpânei noastre, Prea Cinstitei Născătoarei de Dumnezeu, ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos. Şi a grăit bătrânul către drac : lasă-mă să mă mai gândesc. Iar a două zi a spus părintelui Teodor, care ne-a spus nouă aceasta, că el locuia atunci la mănăstirea ce se cheamă Fără. Iar bătrânul i-a zis : adevărat, frate, batjocorit eşti, că te-ai jurat dar bine ai făcut că ai spus, iar mai de folos îţi este într-această parte să nu laşi nici o curvă să rămână, decât să nu te închini chipului Domnului nostru Iisus Hristos cu Maica Lui. Şi l-a învăţat şi l-a întărit cu mai multe cuvinte şi s-a dus la locul lui. Şi iar i s-a arătat lui dracul. Şi a grăit : ce poate fi aceasta, călugăre, oare nu te-ai jurat că nu vei spune nimănui ? Cum ai spus toate câte am vorbit către tine ? Îţi grăiesc ţie, călugăre : ca un călcător de jurământ o să fii judecat în ziua judecăţii. Şi i-a răspuns lui bătrânul : ce m-am jurat, m-am jurat, şi că sunt călcător de jurământ încă ştiu dar Stăpânului meu sunt călcător de jurământ, iar pe tine nu te voi asculta, că de la tine este sfatul cel rău şi călcarea de jurământ ca un vinovat ce eşti acestora. Iar în ziua judecăţii, Domnul va căuta.” (PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI ŞI RĂZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICA ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU, cuvântul 31).

Dacă astăzi se mântuiesc mai puţini monahi şi mireni, asta nu este din cauza păcatelor, căci păcate s-au făcut dintotdeauna, din pizma vrăjmaşului şi a slăbiciunii firii noastre. Astăzi se mântuiesc mai puţini oameni pentru că a scăzut evlavia noastră la Dumnezeu, la Maica Domnului, la sfinţi şi îngeri. Da, a cădea se poate întâmpla oricui, dar nimeni să nu rămână căzut. Să alerge imediat la spovedanie şi să se roage acasă cu lacrimi pentru iertarea păcatelor sale, cu nădejdea că va fi iertat. Dumnezeu a venit nu să-i piardă pe păcătoşi, ci să-i vindece. Maica Domnului se roagă pentru noi neîncetat, şi asta trebuie să ne bucure şi să ne dea speranţă în suflet. Câţi dintre noi nu am alergat în ispite şi necazuri la Maica Domnului şi cât de repede ne-a ajutat!

Şi iarăşi, mai vedem că pe diavol nu trebuie să-l ascultăm niciodată, căci sub un bine aparent, el ne propune de fapt un rău mai mare. I-a zis bătrânul călugărului că mai uşor i-ar fi la Judecată dacă ar merge cu toate desfrânatele decât să nu se mai închine Maicii Domnului şi Mântuitorului. Diavolul ştia acest lucru şi de aceea i-a propus târgul. Dacă nu se mai închina lui Dumnezeu, nu mai putea să se mântuiască, aşadar, de ce să-l mai ispitească diavolul? Cu diavolul nu trebuie să intrăm în dialog niciodată, nici măcar cu gândurile noastre de la el, căci el este mai bătrân şi mai experimentat. Cum vedem în noi gânduri rele, să facem imediat rugăciunea inimii.

Cât despre călcarea de jurământ, în slujba de pe 29 august, la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iarăşi scrie: “Mai bine îţi era ţie, Iroade, să fii călcător de jurământ decât ucigaş de prooroc”. Diavolul îl punea să împlinească promisiunea, un bine aparent, cum? Ucigând un prooroc! Adică un rău cu mult mai mare!

La câte curse ne sunt întinse la tot pasul, nu le putem trece decât rugându-ne cu smerenie şi credinţa lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor şi îngerilor.

(Foto: Icoana Maicii Domnului de la Parohia Zlătari din Bucureşti)

Diavolul nu poate iubi. De aceea este nefericit. Oamenii care îl ascultă îşi vor răul fără să îşi dea seamă. Nici pe lumea aceasta nu poate fi fericit un om rău, cu atât mai puţin în veşnicie. Să fim egoişti în sensul bun, adică să iubim creştineşte, necondiţionat, fără a aştepta ceva în schimb, ca să aflăm odihnă sufletelor noastră!