Uneori, ne intrebam ce rost au toate acestea: de ce au loc atatea tragedii?

Raspunsul il aflam in Noul Testament: “Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El (Mantuitorul), răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai  păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.  ” (Evanghelia dupa Luca, 13, 1-9).

Deci, oricare dintre noi putea fi in locul celor care au murit napraznic. Daca nu vom aduce roada, vom fi taiati si aruncati in focul cel vesnic.

Asa cum am spus si in alte postari, cine nu duce o viata crestineasca, nici aici pe pamant nu va fi fericit, nici in vesnicie. Daca ACUM nu vom pune inceput bun, putem sa ne asteptam la orice. Dumnezeu ne iubeste, dar nu se lasa batjocorit de indiferenta noastra. Cand stie ca o persoana nu se va mai schimba chiar daca ar trai inca 80 de ani, ci fiecare zi inseamna adaugare de pacate, atunci tot din bunatate ingaduie sa vina moartea. Pentru ca pedeapsa ii va fi mai usoara. Una e sa fi trait cineva in desfranare 1 an, si alta 30 de ani. Una e sa fi facut o femeie 2 avorturi (crime) si sa fi murit, alta sa fi facut 20. Deci, judecatile lui Dumnezeu sunt intotdeauna cele mai bune.

Pentru a nu ajunge in focul vesnic, trebuie sa ne mobilizam acum, cat inca mai putem, sa ajungem la o viata duhovniceasca autentica. Nimeni nu s-a mantuit mancand, band si dormind fara randuiala. Sa nu mai zic ca toti cei care fac pacate mari sunt departe de Imparatia Cerurilor. Avem nevoie de post, de rugaciune, de milostenie, de rabdare si blandete.

Unii spun: “Noi nu am ucis, nu am furat, de ce sa ajungem in iad?” Dar toti avem pacate, mai mari sau mai mici: mintim, suntem delasatori cu rugaciunea, cu mersul la slujba, cu postul, ne luam mancaruri cat mai bune, ne implinim orice dorinta egoista. Citeam intr-o carte ca ori de ii pui unui om un bolovan mare in spate, ori un sac cu nisip si il arunci in lac, tot se ineaca. Asa ca sa nu ne culcam pe urechea ca noi nu avem pacate mari, ORICE PACAT NE DESPARTE DE DUMNEZEU. Caci nimic necurat nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu.

Sa ne curatim prin spovedanie si indreptarea vietii cat inca mai avem timp. Daca ne vine gandul sa amanam, sa ne gandim la cuvintele de mai sus ale Mantuitorului: aceia care au murit nu erau cu nimic mai rai ca noi. Insa moartea lor este avertisment pentru noi toti: avertisment ca i se poate intampla oricui sa dea seama de faptele sale cu mult mai devreme decat si-a imaginat.

(In fotografie se afla Catedrala Sfantul Dimitrie din Craiova)

Toată greşeala din partea noastră constă în faptul că nu vrem să ne supunem voii atotbunei Pronii a lui Dumnezeu, care ne arată prin împrejurări calea folositoare sufletului, ci tot căutăm o cale liniştită a noastră, care există numai în vise, iar în realitate pe pământ nu există; nu toţi, ci numai unii vor avea parte de linişte… atunci când li se va cânta: “Cu sfinţii odihneşte…” (Sfântul Ambrozie)

***

Fără iarnă nu ar exista primăvară, fără primăvară nu ar exista vară. Aşa este şi în viaţa duhovnicească: puţină mângâiere, iar apoi puţină durere şi, astfel, puţin câte puţin, se formează calea mântuirii. (Sfântul Anatolie)