Eu am multe citate foarte dragi, dar de mică, atunci când eram supărată, imediat mă mângâiau cuvintele Mântuitorului: “Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.” (Sfânta Evanghelie după Luca, 9, 58).

Şi mă gândeam: dacă Domnul Iisus Hristos, fiind Dumnezeu şi fără de păcat, ca om a suferit atât încât nu avea nimic, nici măcar cât animalele sălbatice, atunci eu, care greşesc atât de mult mereu, de ce să mă supăr pentru necazurile care vin asupra mea?

Gândul la suferinţele Mântuitorului mi-a alinat mereu orice fel de durere. La fel, şi gândul la suferinţele Maicii Domnului, la sabia pe care a simţit-o în suflet când L-a văzut răstignit pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Apoi, când suntem necăjiţi, să ne gândim la miliardele de oameni mult mai nefericiţi de pe pământ, care nu au nici măcar mângâierea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.

Gândul la sfinţi, la mucenici, la îngeri să ne întărească, şi să ne rugăm mereu pentru mântuirea şi luminarea tuturor oamenilor.

Sfânta Cruce este altarul de jertfă al lui Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos S-a răstignit pentru a ne duce în Împărăţia Cerurilor. Şi cum putem ajunge acolo? Urmând Lui. Iar Mântuitorul spune: “Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie.” (Sfântă Evanghelie după Marcu 8, 34).

Deci, ispitele şi greutăţile sunt inerente în această viaţă. Trebuie să luptăm cu ispitele şi să acceptăm cu bucurie greutăţile pe care le întâmpinăm, ştiind că Hristos, fără păcat fiind, a suferit multe chinuri şi moarte pe cruce. Iar noi, păcătoşi fiind, fugim de suferinţă! Şi cum vrem atunci să ne mai mântuim?

Fuga de cruce, de suferinţă este caracteristica epocii noastre. Oamenii sunt egoişti şi mândri, vor să scape repede şi prin orice mijloace de suferinţă, chiar dacă acceptarea acesteia i-ar curăţi. Foarte mulţi au intrat pe acest blog căutând “ghicitoare”, “vrăjitoare”, “paranormal”. Aceştia ar trebui să ştie că ghicitul şi vrăjitoria reprezintă un păcat. În Vechiul Testament, Dumnezeu îi spune lui Moise: ” Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea”. (Deuteronomul 18, 10-12).

Iar în Noul Testament, în Apocalipsă, Mântuitorul refuză categoric primirea celor păcătoşi în Împărăţia Cerurilor: “Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” (22,15).

Pe cei ce doresc să aprofundeze ceea ce spune Sfânta Scriptură despre vrăjitorie, îi invit să citească mai multe aici.

Mai mult, în Vieţile Sfinţilor vedem cum Sfânta Cruce a biruit puterile demonilor şi ale vrăjilor. Un exemplu, viaţa Sfinţilor Ciprian şi Iustina.

Noi, în necazuri şi ispite, să ne rugăm Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor şi îngerilor şi, făcând cu evlavie semnul Sfintei Cruci, să răbdăm cu bucurie totul, căci privirea noatră trebuie aţintită la Hristos şi la viaţa cea veşnică, de care să ne învrednicească Domnul pe toţi. Amin!

Şi într-adevăr, ce poate fi mai frumos decât să citeşti istoria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni? Sfintele Evanghelii sunt adevărat balsam pentru sufletele rănite, pentru cei care rătăcesc printre ispitele vieţii contemporane, pentru cei trişti şi pentru cei veseli, pentru săraci şi pentru bogaţi, pentru oameni simpli sau pentru înţelepţi.

Aici găsiţi Biblia Ortodoxă Online.

Eventualele nelămuriri şi întrebări le puteţi pune aici.

Căci: “aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 17,3)

(Foto: Părintele Irineu Curtescu miruind la Mănăstirea Sfântul Antim din Bucureşti)

Alte articole pe acest blog despre Părintele Irineu sau cu poza sfinţiei sale găsiti aici, aici si aici.

Dacă aş fi văzut la televizor emisiunea şi aş fi putut suna, l-aş fi întrebat pe Pavel Coruţ dacă este creştin. Sincer, eu nu cred că este creştin. Un creştin crede despre Biblie că este Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolii redau cuvintele Mântuitorului în Sfintele Evanghelii, şi toată este insuflată de Duhul Sfânt: “Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel că omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.” (Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 3, versetele 16-17).

Deci, de vreme ce Sfânta Scriptură este insuflată de Dumnezeu, înseamnă că spune adevărul, şi nu mituri. Ca să nu facem aici un tratat despre existenţa diavolului, mă voi mărgini la Noul Testament.

Înainte de a începe Domnul nostru Iisus Hristos activitatea Sa misionară, diavolul I S-a arătat şi L-a ispitit:

1.       Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
2.     Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.
3.     Şi I-a spus diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.
4.     Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.
5.     Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii.
6.     Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc;
7.     Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
8.     Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti”.
9.     Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
10.     Căci scris este: “Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească”;
11.     Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
12.     Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: “Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.
13.     Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.  (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 4, versetele 1-13).

Adresându-se mustrător fariseilor şi cărturarilor făţarnici, Mântuitorul spune:

“Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

(Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 8, versetul 44)

Ca să arate ucenicilor Săi că este Dumnezeu dintotdeauna, chiar şi înainte de crearea omului, Mântuitorul spune: “Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 10, versetul 18).

Dacă nu ar fi existat diavol, domnule Coruţ, de ce au căzut în păcat Adam şi Eva? De ce se întâmplă tot răul din lume? Din cauza lui Dumnezeu? Vedeţi deci că spuneţi blasfemii? Dumnezeu nu a creat răul, i-a creat pe îngeri buni, dăruindu-le însă libertate. Dacă diavolul nu a folosit cum trebuie libertatea, va fi judecat şi aruncat în iad. Da, asta spune Mântuitorul, că iadul nu a fost creat pentru oameni, ci pentru diavol, după căderea acestuia. Acum însă, şi oamenii care urmează diavolului ajung acolo und este “plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. (“Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.” Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 25, versetul 41)

Şi dacă nu există diavol, de ce a mai fost nevoie să Se întrupeze Cuvântul lui Dumnezeu, adică Domnul nostru Iisus Hristos? Tot Sfânta Scriptură vă răspunde!

“Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, capitolul 3, versetul 8).

Aşadar, eu care nu susţineam stilul domnului Gigi Becali, vă spun că valorează mai mult decât vă închipuiţi. Pentru că nu a răbdat să audă hule şi blasfemii. Pentru că a sunat să ia cuvântul. Bravo, Domnule Becali! Păcat, Domnule Corut, că veţi ajunge în compania celor în care nu credeţi, şi mai şi încercaţi să vă faceţi discipoli!

Cât despre ultima idee, că diavolul nu este un concurent al lui Dumnezeu, vă înşelaţi din nou. Da, Dumnezeu este atotputernic, diavolul nu poate nimic de la sine, dar dacă omul dă putere diavolului, răul învinge în acea persoană. În criminali, în hoţi, în violatori, cine acţionează? Al cui duh? Sper să nu blasfemiati că Duhul lui Dumnezeu! Vedeţi deci că oricine, şi o băbuţă analfabetă de la ultima parohie ştie mai multe decât dumneavoastră?

Eu vă invit să (re)citiţi Biblia cu atenţie şi să vedeţi că Domnul Gigi Becali şi părintele care a intervenit au avut dreptate. Biserica este instituită chiar de Domnul nostru Iisus Hristos. El i-a trimis pe sfinţii apostoli să predice şi să boteze şi tot El este cel care a făcut, face şi va face minuni cu cei credincioşi până la sfârşitul veacurilor. Amin.

(Foto: Ispitirea Domnului, fresca la Sfanta Manastire Cernica, Ilfov).

- Biblia sau Sfânta Scriptură;
-”Catehism ortodox”
- “Despre înşelare“, de Sfântul Ignatie Briancianinov;
- “Despre vise şi vedenii”, de Sfântul Ignatie Briancianinov”;
- “Ortodoxia şi religia viitorului“, de Seraphim Rose;
- “Sufletul după moarte“, de Seraphim Rose;
- “Oameni şi demoni”, de Părintele Rodion;
- “Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei“, de Sfântul Siluan Athonitul (pentru persoanele care trec prin mari supărări şi au nevoie de o mângâiere specială!)
- “Omilii la Evanghelia după Matei”, de Sfântul Ioan Gură de Aur.
- Minunile Maicii Domnului;
- Proloagele;
- “Patericul egiptean“.
- Vieţile sfinţilor;

- cărţile Cuviosului Paisie Aghioritul.

- “Jurnalul fericirii”, de Nicolae Steinhardt.

Pe parcurs, cum îmi amintesc, reactualizez lista.

(Foto: Citirea Sfintei Evanghelii, Bragadiru, Ilfov)

Oamenii primesc în Rai sau în iad recompensa pentru faptele lor. În Rai, sunt diferite nivele de fericire, în funcţie de viaţa petrecută pe pământ. Aşadar, cum o să ne aşternem de aici, aşa o să petrecem veşnicia. Nicio faptă bună nu este trecută cu vederea. La fel, păcatele lasă şi ele urme în suflet.

Mulţi amână mersul la biserică şi îndreptarea vieţii. Zic: “Lasă, o să merg la bătrâneţe, până atunci păcătuiesc cât pot, o să mă ierte Dumnezeu atunci”. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Asta e făţărnicie şi aceşti oameni nu se vor îndrepta niciodată din inimă. Este una din hulele împotriva Duhului Sfânt, despre care Mântuitorul spunea: “Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.” (Matei XII, 31).

Să nu uităm că fiecare zi contează pentru veşnicia noastră.

“Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre”. (Evrei III,15). Dacă nu auzim, este tot din vina noastră, pentru că avem mii de biserici, mii de preoţi ortodocşi, milioane de exemplare de Biblii în ţară. Şi, dacă nu ne întoarcem cât încă trăim, se va întoarce Dumnezeu de la noi în Ziua Judecăţii: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui”. (Matei XXV, 41).

Să dea Dumnezeu să ne găsească sfârşitul într-o stare duhovnicească bună, spovediţi şi împărtăşiţi, astfel încât să auzim: “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”. (Matei XXV, 34). Amin.