Cain şi Abel au adus jertfă lui Dumnezeu: Abel din cele întâi născute ale oilor sale, adică a adus ceea ce era mai bun, pârga turmelor sale, iar Cain a adus nişte roade oarecare. Dumnezeu a primit jertfa lui Abel, iar Cain nu şi-a dat seama că a greşit neaducând ce era mai bun, ci l-a urât şi ucis pe fratele lui.

Noi renunţăm la egoism şi primim iertare de păcate când ne smerim şi ne mărturisim păcatele unui alt om, păcătos asemenea nouă. “Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcăţele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. “ (Sfânta Evanghelie după Ioan, 20, 21-23). Da, să zici păcatele lui Dumnezeu, care este sfânt, sau unui înger, care este curat, este foarte uşor pentru oricine.

şi totuşi, să ne gândim că avem un mare avantaj de pe urmă spovedaniei la un om asemenea nouă: fiind supus slăbiciunilor omeneşti, preotul ne poate înţelege cu mult mai bine decât un înger care nu are trup şi nu are deci nevoie de somn, mâncare, aer, apă.

Dar nu toţi pot primi să se smerească intr-atât încât să se mărturisească unui om păcătos asemenea lor. De aceea a zis Mântuitorul că largă este calea spre iad şi mulţi merg acolo, şi strâmtă este calea spre împărăţia Cerurilor, şi puţini sunt primiti. (Sfânta Evanghelie după Matei, 7, 13)

(Maica Domnului este Eva cea nouă, care nu a plecat urechea la glasul celui viclean, devenind astfel Maica noastră spirituală, a creştinilor. Foto: frescă exterioară a Bisericii Sfântul Elefterie cel Nou, Bucureşti).