Florina Drossu Blog | Fotografii ortodoxe, articole creştine bazate pe învăţătura Sfinţilor Părinţi

Goana după fericire

florina — Thu, 02 Sep 2010 17:09:00 +0000

Mă uit cum oamenii construiesc de zor. Câmpul care despărţea înainte Bragadiru de Bucureşti este acum un cartier în toată regula. Blocuri, case, vile, benzinării, magazine. Toţi vecinii din Bragadirul vechi, fie că stau la casă, fie la bloc, renovează, modifică, schimbă. Ce denotă dorinţa aceasta de schimbare, de renovare, de nou? Că nu au găsit încă fericirea. Că nu L-au găsit încă pe Dumnezeu cu adevărat, în sufletul lor. Sigur, oamenii trebuie să se ocupe şi de casă, dar acum parcă este un fenomen general dorinţa aceasta de a ieşi în evidenţă. De a avea cea mai frumoasă casă, cel mai bun apartament, cea mai nouă maşină. Creştinii adevăraţi trebuie să nu uite de sfatul primit de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos: “Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 6, versetele 19-21).

Alte articole pe aceeaşi temă: Toţi alerg ă m după fericire şi Fericirea.

Biserica Sfântul Apostol Andrei | Bragadiru

florina — Fri, 27 Aug 2010 19:19:47 +0000

Biserica Sfântul Apostol Andrei din Bragadiru este recent înfiinţată într-un cartier nou, care face legătura între Bucureşti (Sectorul 5) şi Bragadiru. Biserica actuală este de lemn, iar picturile din interior sunt în stil bizantin. Slujbele sunt deosebite, preot fiind Părintele Dorin Nicolae. La strană, răspunsurile sunt date de fratele părintelui. Vă invit să vizualizaţi galeria foto şi să ascultaţi momentele cele mai importante din Sfânta Liturghie. Acces: linia RATB 302, staţia PECO, cu microbuze care pleacă la câteva minute sau cu maşina personală, pe Şoseaua Alexandriei (Prelungire Calea Rahovei).

Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 6, versetele 25-34)

Biserica de la Buda – Cornetu

florina — Sun, 15 Aug 2010 09:47:01 +0000

De comuna Cornetu din Judeţul Ilfov ţine şi satul Buda. Acest sat a fost distrus în 1987, la construirea Barajului de la Mihailesti- Argeş, însă de câţiva ani, între Oraşul Bragadiru şi Comuna Cornetu a fost reînfiinţat Satul Buda. Se construieşte o biserică nouă, dar slujbele se ţin încă în paraclisul de lemn. În prezent, satul Buda numără doar 120 de locuitori, însă prezenţa lor la slujbele duminicale este de lăudat! Curtea este plină cu tineri şi copii, care se împărtăşesc cu evlavie la momentul cuvenit.

Psalmul 26

1.    Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2.    Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3.    Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4.    Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5.    De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6.    De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7.    Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8.    Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9.    Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10.    Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11.    Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12.    Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13.    Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14.    Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15.    Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16.    Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17.    Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18.    Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19.    Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20.    Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Sursa: www.bibliaortodoxa.ro

Biserici ortodoxe din Piteşti

florina — Sat, 14 Aug 2010 10:32:52 +0000

Biserica Sfântul Gheorghe

Biserica domnească Sf. Gheorghe, a fost construită de domnitorul Constantin Şerban (domnitor al Ţării Româneşti în perioada: 19 aprilie 1654 – 26 ianuarie 1658 şi al Moldovei de două ori: noiembrie 1659 şi 31 ianuarie 1661 – februarie 1661) împreună cu soţia sa Doamna Bălaşa pe fundaţia unei biserici mai vechi.

Pisania păstrată nu spune mai mult: “Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorulu Fiului şi cu sporu Sfântului Duh, îndemnatu-m-amu şi eu celu ce sântu dintru Domnul meu bunu şi creştin, Doamna mea Bălaşa, miluindu-mă Bunul Dumnezeu cu cinsta scaunului părintelui meu, răposatu creştin Şerban Voivoda, fiind eu Domn ţării Româneşti. Aducându-mi aminte şi văzând că toate cele lumeşti sântu trecătoare, nevoitu-m-am a ridica această Sfântă Biserică din temelie şi până în sfârşitu, în hramul mucenicu şi lauda marelui Gheorghe, să ne fie aicia întru ajutoru, în celu lantu viacu să ne fie în niamu ne trecutu nouă şi parintiloru noştri în veci şi s-au săvârşit această sfântă biserică în leaţului cellu mare 7164 maiu 13, iar în leatulu de la Cristos 1656“. Pisania aceasta este refăcută în 1869, săpată în piatră de Andrei Vodali, pe când era epitrop Dumitru Petrescu.

Este cea mai cunoscută biserică medievală din Piteşti, aflată în centrul oraşului în Piaţa Vasile Milea.

Sursa: aici si aici.

Biserica Mavrodolu

Biserica are hramurile Sfântul Spiridon şi Adormirea Maicii Domnului şi a fost construită iniţial din lemn, în 1752, de Ene Cupetul. În 1815 Ioan Mavrodolu începe construcţia bisericii de zid, lucrare terminată în 1818, când a fost sfinţită de cel dintâi Episcop al Argesului, Iosif. Biserica a avut mult de suferit de-a lungul anilor. În 1848 a fost arsă de focul care a pustiit întregul oraş. În 1849 a fost refăcută şi sfinţită şi apoi din nou renovată, între anii 1867-1868. O altă reparaţie serioasă a fost făcută între 1955-1957, când a fost, şi pictată, şi o alta în 1958, când s-a refăcut pardoseala cu piatră de Albesti. Tot atunci s-au făcut şi lucrări de înlăturare a igrasiei.
Biserica are un aspect sobru. Este construită în formă de cruce, având turle inegale ca mărime. Acoperişul este din tablă iar pridvorul este închis, decorat cu ocniţe şi un brâu în registrul de sus. Exteriorul este alb, cu un brâu zimţat, imediat sub acoperiş. Pereţii sunt de asemenea împărţiţi în două registre inegale, de un brâu subţire. În cel de jos există ferestre prelungi, iar în cel de deasupra, ferestre mai mici, reduse ca număr. Turlele sunt şi ele decorate cu ocniţe şi ferestre iar cupolele acoperişurilor acestora au forme mai elaborate decât în mod obişnuit.

Sursa: aici.

Schitul Trivale | Piteşti

florina — Wed, 11 Aug 2010 21:04:37 +0000

Schitul Trivale se află în cartierul omonim din Piteşti şi are hramul “Sfânta Treime” (a doua zi după Rusalii).

Ctitorită din lemn în sec. XV de familia Trifan şi Stanca Stăncescu, reclădită din piatră de Matei Basarab (1632-1654), din piatră şi cărămidă de Mitropolitul Varlaam (1672-1674), de stareţul Irotei Niculescu (1854-1856) şi Justin Ionescu (1904), ctitor şi al clopotniţei actuale; biserică pictată de Ioasaf Grecu în 1731, zugrăvită şi în 1904; ansamblu refăcut după cutremurul din 1940 (între 1942 şi 1944) de Episcopia Argesului.

A fost reînfiinţată în 1991. Este cârmuită de Prea Cuviosul Părinte Gherasim Nicuţ. Adresa mănăstirii este: str. Trivale, nr. 71, Piteşti.

Sursa: http://www.eparhiaargesului.ro/mrea_trivale.html

Schitul Troianu | Vâlcea

florina — Fri, 30 Jul 2010 15:18:46 +0000

Schitul Troianu se află lângă Municipiul Râmnicu Vâlcea, în Judeţul Vâlcea şi are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august). Biserica a fost construită în secolul XVIII. În 1848, aici a fost comandamentul militar al armatei de panduri şi voluntari condusă de generalul Gheorghe Magheru. După secularizarea averilor mănăstireşti, Schitul Troianu a aparţinut de Mănăstirea Hurezi (până în 1949). În prezent, Schitul Troianu ţine de Arhiepiscopia Râmnicului.
Stareţ este Părintele Sava Pleşa. Se doreşte construirea unei biserici noi, mai mari, cu hramul “Izvorul Tămăduirii” (prima vineri după Sfânta Înviere a Domnului). Fotografiile din galerie au fost făcut chiar de hramul din 2009. Schitul Troianu se află pe un deal, într-o zonă superbă, de unde străjuieşte maiestuos şoseaua pe care se face accesul către şi dinspre Râmnicu Vâlcea, în partea de sud a oraşului.

Sfânta Mănăstire Pasărea

florina — Sun, 18 Jul 2010 19:44:09 +0000

Sfânta Mănăstire Pasărea se află în Judeţul Ilfov, lângă lacul şi pădurea Pustnicu. A fost construită prima biserică de lemn în 1813 de Arhimandritul Timotei. Biserica din lemn s-a prăbuşit la cutremurul din 1838. În 1846, pe când era stareţ al Sfintei Mănăstiri Cernica, Sfântul Calinic a zidit biserica actuală şi i-a rânduit Tipicul Sfântului Sava. Aici s-a călugărit spre sfârşitul vieţii şi Floarea, mama Sfântului Calinic, primind numele de Filofteia. În 1955, biserica mănăstirii a fost declarată monument istoric şi a fost restaurată de Patriarhul Justinian Marina.

În ultima perioadă, aici a fost un duhovnic renumit, Părintele Macarie Ionită, şi a trecut la Domnul în anul 2007.

De această mănăstire mai ţine Schitul Găneasa, Seminarul Teologic Sfânta Filofteia (Brăneşti) şi un azil de bătrâni.

Hramul mănăstirii este Sfânta Treime (a doua zi de Rusalii). Aici se află părticele din moaştele sfinţilor: Pantelimon, Mina, Mercurie şi ale Cuvioşilor Părinţi ucişi în Sinai şi Rait.

Fertilizarea in vitro

florina — Fri, 16 Jul 2010 17:35:27 +0000

Stim ca fertilizarea in vitro nu poate fi acceptata de Biserica pentru ca multi embrioni (a se întelege copii cu suflet vesnic, nemuritor!) mor când nu se prind de uter. Acum vreau sa vorbim despre un alt aspect al fertilizarii în vitro, unul mult mai duhovnicesc!

Am citit la Cuviosul Paisie Aghioritul ca nu e bine sa fortam mâna lui Dumnezeu pentru a avea copii. Povestea odata Cuviosul ca erau doi tineri casatoriti care îsi doreau nespus un copil si Îl “bateau la cap” pe Dumnezeu cu cererea lor. Pâna la urma, femeia a nascut un baietel, si peste câtiva ani a murit. Sotul s-a recasatorit cu o femeie mai tânara. Când baiatul avea în jur de 18 ani, tatal l-a surprins în pat cu a doua sa sotie si, orbit, i-a omorât pe amândoi. În închisoare, si-a adus aminte ca nu s-au rugat sa le dea Dumnezeu un copil DACA LE ESTE DE FOLOS, ci au vrut neaparat unul.

Sa nu uitam ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta, ATUNCI CÂND NE ESTE DE FOLOS!

Despre necesitatea cununiei religioase

florina — Sun, 11 Jul 2010 18:38:38 +0000

Am auzit o concepţie despre căsătorie foarte greşită printre oameni. Curios! Botezaţi creştin ortodox! Ei spun: de ce să mă căsătoresc şi să nu stau cu această persoană, ce, mă ţine actul lângă ea? Păi întrebarea mea e: căsătoria CREŞTINĂ constă în actul de la primărie, care într-adevăr nu înseamnă nimic în faţa lui Dumnezeu, sau în binecuvântarea lui Dumnezeu la început de drum? În Vechiul Testament, pedeapsa pentru păcătuirea înainte de căsătorie pare foarte dură:

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17∩=22#21

Dar în Noul Testament, pedeapsa este cu mult mai mare, căci este veşnică:

“Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
Nici furii, nici lăcomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 6, versetele 9-10).

Ce pedeapsă poate fi mai gravă decât a nu fi primit în Împărăţia lui Dumnezeu? Chiar Mântuitorul spune despre Iuda Iscarioteanul (şi despre toţi cei ce ajung în iad) că “mai bine nu s-ar fi născut”, adică existenţa unora ca aceştia este una ratată. (Sfânta Evanghelie după Marcu, capitolul 14, versetul 21). Cei care trăiesc în desfrânare, necununati la Biserică, să ia decizia cea bună de a se spovedi şi a nu mai păcătui până la legământul în faţa Sfântului Altar, căci păcatul în trup este unul dintre cele mai grave.

Pe aceeaşi temă vă recomand şi articolul http://florina.megablog.ro/2009/08/11/fericirea/

Foto: Cristian Drossu

Despre bătrâneţe şi păcătoşenie

florina — Mon, 21 Jun 2010 18:31:12 +0000

Orice cal ajunge gloabă. Orice gloabă poate ajunge la sfinţenie, spune Domnul! Căci “N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 5, versetul 32). Avem mulţime de exemple: tâlharul cel bun, Sfânta Maria Magdalena, Sfânta Maria Egipteanca şi mulţi alţii.

Şi încă un aspect: pentru lume, a îmbătrâni este o pacoste, o apropiere de moarte, de despărţirea de cele agonisite aici. Pentru creştini, îmbătrânirea înseamnă înseninarea sufletului şi a trupului, căci se apropie viaţa cea veşnică, unde “nu este durere, nici întristare, nici suspin”. Cel care a agonisit pentru veşnicie abia aşteaptă să vadă pe Hristos, pe Maica Sa şi pe toţi sfinţii şi îngerii. Cel care a agonisit pentru viaţa de aici se sperie când se vede singur, căci nu poate lua cu el nici bogăţie, nici rude, nici înţelepciunea cea deşartă.

Nimeni să nu fie trist, căci “Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 1, versetul 27). Şi să conştientizăm că bătrâneţea fizică nu este decât o etapă biologică spre tinereţea şi viaţa cea veşnică. Trebuie să înţelegem bătrâneţea ca un răgaz, ca o pregătire pentru răspunsul pe care îl avem de dat înaintea Dreptului Judecător. Cei care se apropie de bătrâneţe să se bucure şi să fie pildă de înţelepciune şi blândeţe pentru cei tineri: “Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate”. ( Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 4, versetul 8 )
*
Iar noi, cei care suntem tineri, să nu zicem în inima noastră că mai avem mult până la bătrâneţe şi ne vom ocupa atunci de suflet, căci nimeni nu ştie câte zile avem. Ci în fiecare zi să ne rugăm ca la Ectenii: “Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă a o săvârşi… Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neinfruntat, în pace, şi răspuns bun la Infricoşătoarea Judecată a lui Hristos să cerem! Doamne miluieşte! Amin!

(Foto: Părintele Damian Bogdan, stareţul Sfintei Mănăstiri Sitaru, adormit în Domnul în august 2003)

Vă invit să citiţi şi acest articol despre timp.

Sfânta Mănăstire Sitaru, Ilfov

florina — Sun, 20 Jun 2010 16:59:14 +0000

Astăzi am ajuns la Mănăstirea Sfântul Nicolae – Sitaru. Această mănăstire este veche de câteva sute de ani, iar biserica are o pictură foarte valoroasă, de influenţă bizantină. Slujbele sunt deosebite, cu cântări călugăreşti. Alte hramuri ale acestui sfânt lăcaş sunt Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (pe 29 iunie) şi Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie). Merită să ajungeţi aici măcar odată, mai ales că este atât de aproape de Bucureşti şi avem la dispoziţie microbuzele 448 de la Piaţa Presei Libere.

Aici au vieţuit mari părinţi duhovniceşti ca Părintele Arhimandrit Damian Bogdan, Părintele Gherasim Părăuşanu, Părintele Gherontie Ghenoiu. Tot aici este şi mănăstirea de metanie a Părintelui Firmilian Gherasim, autorul cărţii “Ortodoxia şi eroarea evoluţionistă”.

Biserica Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir | Bragadiru

florina — Fri, 18 Jun 2010 22:28:24 +0000

Postând fotografii cu diferite biserici şi mănăstiri din ţară, azi mi-am dat seama că am uitat să dedic un articol tocmai parohiei mele, Bisericii Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Bragadiru, Ilfov. Îi cer iertare Sfântului Dimitrie şi vă invit să vă bucuraţi de icoanele şi slujbele din acest sfânt lăcaş.

Parohia Bragadiru face parte din Oraşul Bragadiru, judeţul Ilfov.

Biserica de azi, cu hramul Sfântul Dimitrie, este ctitoria familiei Dumitru Marinescu Bragadiru, construită între anii 1897- 1899 şi sfinţită în ziua de 26 octombrie 1899, aşa cum spune însăşi pisania.

Biserica are formă de cruce, prevăzută cu două turle, una mai mare la Pantocrator şi alta mai mică la intrare, care a servit drept clopotniţă până la prima construcţie a clopotniţei, în 1934.

Zidul este de cărămidă, iar acoperişul din tablă. Înăuntru este pardosită cu ciment mozaicat, turnat.

Pictura este opera pictorului Anton Serafim în întregime; la fel şi catapeteasma.

Preoţii slujitori ai acestui sfânt lăcaş sunt: Părintele Paroh Gheorghe Cheran, Părintele David Florin şi Părintele Ion Cătănescu.

Mai multe informaţii despre istoricul acestei sfinte biserici şi o vastă galerie foto găsiţi pe site-ul oficial al parohiei.

Biserica Buna Vestire din Râmnicu Vâlcea

florina — Fri, 18 Jun 2010 05:03:58 +0000

Biserica cu hramul “BUNA VESTIRE”, situată în centrul Ramnicului, a fost zidită în anul 1747 de către jupânii Moldoveanul şi Grigorie, originari din Sibiu, în timpul păstoririi episcopului Climent, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice. Unii istorici susţin că înaintea acestei biserici ar fi existat o altă biserică ctitorită de domnitorul Mircea cel Bătrân şi care ar fi fost incendiată de cotropitorii turci, în timpul războiului cu austriecii. În decursul timpului a fost refăcută de mai multe ori. Biserica a fost construită în stil brâncovenesc, de dimensiuni potrivite, fiind destul de rezistentă. Pridvorul bisericii este deschis, se sprijină pe stâlpi sculptaţi din piatră care se presupune că ar face parte din vechea biserică la fel şi ancadramentele din piatră care tigheleaza ferestrele dinspre sud ale bisericii şi diferitele rozete de deasupra ferestrelor.

Sursa: aici.

Biserica Sfânta Parascheva din Râmnicu Vâlcea

florina — Thu, 17 Jun 2010 15:20:52 +0000

Aşa cum aflăm din inscripţie, biserica a fost construită în ultimul an de domnie al lui Mihai Viteazul, adică în anul 1601.Este monument istoric, dar mai ales locaş de rugăciune şi Sfânt Altar de jertfă euharistică. Recomand celor ce trec prin Râmnicu Vâlcea să se închine şi în această sfântă biserică, deosebit de frumoasă şi de curată.

Cum să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu

florina — Sun, 13 Jun 2010 13:26:34 +0000

În pericopa evanghelică de astăzi, care face parte din Cuvântarea de pe Munte, Mântuitorul ne arată că nu trebuie să ne îngrijim atât de mult de cele pământeşti:

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6 (Versetele 22-33)

Şi dacă nu trebuie să alergăm după cele de aici, ce să căutăm oare? La Evanghelia după Ioan, tot Mântuitorul spune că El are apa cea vie: “Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică.” (Sfântă Evanghelie după Ioan, capitolul 4, versetele 13-14). Şi ce este viaţa veşnică? “Şi această este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”. (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 17, versetul 3).

Deci, ca să fim părtaşi vieţii veşnice, trebuie să avem o cunoaştere adevărată a lui Dumnezeu, curată şi deplină, fără erezii, căci tatăl minciunii este diavolul (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 44, versetul 8), iar erezia desparte de Dumnezeu. Sfânta Biserică Ortodoxă, prin iluminarea Duhului Sfânt, la cele şapte Sinoade Ecumenice a lămurit aspectele dogmatice tăgăduite de ereticii acelor vremuri. Deci, trebuie să credem cu tărie în dogmele Sfintei noastre Biserici, căci avem dovada că Dumnezeu este cu noi:

http://florina.megablog.ro/2009/09/04/biserica-ortodoxa-este-biserica-lui-hristos/

Dar credinţa nu este suficientă pentru viaţa veşnică:

“Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?” (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, capitolul 2, versetele 14-20).

Iar Mântuitorul spune: “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 14, versetele 21, 23-24).

Şi, în plus, mai trebuie să avem smerenie pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Căci, de ce să ne madrim, de vreme ce slugi netrebnice suntem, care când facem ceva bun, ne facem cât de cât datoria, nici aceea aşa cum trebuie? “Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 17, versetul 10)

Nu este greu să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, mai ales că suntem deja în Biserica Ortodoxă. Acum, trebuie să citim cât mai mult din scrierile Sfinţilor noştri despre Sfânta şi Dreapta Credinţă Ortodoxă şi despre cum să ne lăsăm de patimi şi să cultivăm în noi virtuţile. Ajutor Îl avem pe Dumnezeu, apoi pe Maica Domnului, pe toţi sfinţii şi îngerii, căci bucurie mare se face în cer când un păcătos se întoarce la Creatorul, Mântuitorul şi Sfintitorul său. Amin!

Izbăvire de suferinţă

florina — Sat, 05 Jun 2010 07:47:35 +0000

Suntem reci şi suntem răi
Suntem reci şi suntem goi
Nu iubim şi suferim
Nu iubim şi nu zâmbim.

Ce să facem, Doamne Sfinte
Ce să facem, bun Părinte.
Că ne-am învechit în rele
şi-acum nu scăpăm de ele.

Noi nevoie-acum avem
Să Te ştim, să Te vedem
În Biserica Ta Sfântă
Cu Lumina cea preablândă.

Sfântul Ioan Rusul

florina — Thu, 27 May 2010 17:56:16 +0000

Astăzi este marele mucenic şi făcător de minuni, Sfântul Ioan Rusul. Despre viaţa şi minunile sale vă invit să citiţi aici.

Viaţa noastră în secolul XXI

florina — Sun, 23 May 2010 20:12:42 +0000

Mulţi spun că societatea s-a schimbat şi că trebuie să se schimbe şi Biserica. Cum adică? Să spună Biserică: “Nu mai e păcat să trăiţi necununati, să fumaţi, să faceţi avorturi”? Asta nu se poate. Acum se dau pogoraminte (îndulciri) la spovedanie ale Sfintelor Canoane, dar păcatele tot păcate se numesc.

Credinţa oamenilor a scăzut însă. Legea dată de Dumnezeu e însă aceeaşi! Căci “Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.” (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13, versetul 8). Ba, mai mult, citim în ultimul capitol din Apocalipsă: “Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, capitolul 22, versetul 11). Deci, urcuşul normal duhovnicesc este să punem din ce în ce mai multă nevoinţă pentru noi şi iubire faţă de aproapele. Dar vedem că noi căutăm pretexte pentru a deveni “creştini de secol XXI”; căutăm pretexte pentru a nu-i iubi şi ajuta pe ceilalţi. Uităm cât de scurtă este viaţa aceasta şi cât de lungă e veşnicia. Uităm că nu putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu dacă nu am fost de folos nimănui. Uităm că pe Dumnezeu trebuie să-L iubim infinit mai mult decât orice pe lumea asta, mai mult decât noi înşine, şi pe aproapele ca pe noi. Adică să îl ajutăm pe fratele nostru ca şi cum ne-am dărui nouă o bucurie. Când bucuria celuilalt va deveni bucuria noastră, atunci vom ajunge la odihna sufletului. Amin.

Să ne întoarcem la Dumnezeu cât încă avem timp!

florina — Wed, 12 May 2010 20:34:14 +0000

Criza se adânceşte. Cine ne poate scoate din ea? Politica? Nu spun că nu se străduieşte toată lumea, dar fără ajutorul lui Dumnezeu nu vom reuşi nimic. Şi cum vom primi ajutor? Să vedem în Sfânta Scriptură ce s-a întâmplat cu ninivitenii.

http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/40/Iona

Oamenii de acolo au păcătuit, Dumnezeu a hotărât să-i piardă, dar a fost trimis Iona să le spună decizia lui Dumnezeu. Oamenii s-au pocăit, iar Dumnezeu a cruţat cetatea.

Însă, la Evanghelia după Luca, la pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, vedem că nu mai este trimis alt prooroc:

“Iar el (bogatul) a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi (pe Lazăr) în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.” (Capitolul 16, versetele 27-31)

Şi aşa este: căci Domnul Iisus Hristos a înviat din morţi, şi câţi oare şi-au îndreptat viaţa?

De aceea, alte avertismente să nu aşteptăm. Să ştim că dacă ne întoarcem cu adevărat, ne spovedim, părăsim păcatele şi devenim sinceri în relaţia cu Dumnezeu, Acesta poate face o minune şi să avem o viaţă fericită şi aici. Dar dacă, în perioade de înflorire economică, oamenii folosesc spre rău bogăţia prin plăceri vătămătoare, atunci de ce să lase Dumnezeu bunăstare? Ca să ajungem în iad? Poate măcar aşa ne trezim şi devenim mai cumpătaţi, mai buni, mai milostivi.

Despre lipsa de voinţă spre lăsarea de rău si facerea de bine

florina — Sat, 01 May 2010 19:33:18 +0000

Mulţi oameni au dorinţa de a face ceva bun sau de a părăsi răul, dar nu au voinţa pentru a duce la îndeplinire gândul cel bun. Un exemplu: o doamnă spunea că îşi doreşte enorm să se lase de fumat, dar nu poate. I-am spus că trebuie să se spovedească, apoi să participe cu credinţă la Sfântul Maslu şi la Sfânta Liturghie pentru că va primi putere să părăsească acest păcat. Bine-nţeles că i s-a părut mult mai comod nici să nu încerce.

Sfântul Apostol Pavel spune:
“4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
5. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: “Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.
6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieste pe tot fiul pe care îl primeşte”.
7. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?
8. Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi.
9. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, că să avem viaţă?
10. Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.
11. Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii.
12. Pentru aceea, “îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi.
13. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre”, aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece.
14. Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 12, versetele 4-14).

De aici vedem că, atunci când noi nu găsim în propria persoană suficientă putere de a-I urma Domnului, dar avem dorinţa sinceră şi curată de a fi cu El, Dumnezeu ne trimite o mână de ajutor prin necazurile pe care le îngăduie să vină asupra noastră pentru a ne trezi. De fapt, necazurile le aducem noi înşine, prin deciziile noastre greşite. Este foarte important să-L rugăm pe Dumnezeu că fie cârmaciul vieţii noastre, astfel încât, prin căile pe care doar El le cunoaşte, să ne ducă în Împărăţia Sa cerească. Amin.

Rugăciune după Catisma a 7-a

Doamne, Dumnezeul meu, ca un bun şi de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine, pe care nu mă aşteptam să le văd. Cu ce, oare, voi răsplăti bunătăţile Tale, Doamne, Doamne al meu ! Mulţumesc numelui Tău celui mult lăudat, mulţumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine, mulţumesc îndelungii Tale răbdări celei neasemănate, şi Te rog sprijineşte-mă şi de acum înainte, şi mă ajută! Fereşte-mă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greşesc înaintea Ta! Că Tu cunoşti alunecarea cea lesnicioasă a firii mele. Tu ştii nepriceperea mea, Tu cunoşti cele făptuite de mine, cele întru cunoştinţa şi întru necunoştinţă, cele de voie şi cele fără de voie, cele din noapte şi cele din zi, cele cu mintea şi cu gândul. De, aceea, ca un Dumnezeu bun şi de oameni iubitor, şterge-le, Preabunule Doamne, cu roua milei Tale şi ne mântuieşte, pentru Sfânt numele Tău, cu judecăţile care ştii! Pentru că Tu eşti lumina şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă înalţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Scripture reading

florina — Sun, 25 Apr 2010 14:22:53 +0000

I remember a sermon of Father Irineu Curtescu from Antim Monastery, in a Sunday evening. Father said that it is not good to read the newspapers, which contain more gossip, or to look at news. The best would be to read the Scripture daily. Father said: “There, in the Bible, God, our daddy, speaks us, and what could be more interesting and more beautiful on this world? How to let your daddy for some news that if it really counts, anyway you will hear from the others? “

And really, what could be more beautiful than to read the history of God’s love for people? Gospels are true balm for wounded souls, for those who wander among the temptations of contemporary life, for the sad and happy ones, the poor and rich, for the simple or wise.

For “this is eternal life: to know thee the only true God, and Jesus Christ whom thou hast sent.” (Gospel of John 17.3)

The original article, in Romanian, is here.

We are all running after happiness

florina — Sat, 24 Apr 2010 20:18:12 +0000

Only God gives the full and true happiness.

Who avoids Him, it will not be happy either here or in eternity. God proposes a moral life, harmony. Those that remain opaque will understand too late that they have wasted days, they lived in vain. A person without the existence of God means a miss. I wrote about happiness, practical tips how to get to it. Now I just made some remarks referring to those who lead a parallel life with God and run after sinful pleasures, believing they would find such happiness.

Mihaela Runceanu sang a song: “Happiness has your face.” She sings to a man, but for us Christians, “Happiness has your face”, of God.

I look at young people. Most of them are not married, preferring to live in debauchery. Without God’s blessing, bodily contact is a sin. How many youth kept her virginity / chastity until marriage? Very few. That’s because you do not have faith in God and fear of hell. And unhappiness comes soon, because those who sinned with many people until they give proof of marriage lightly, will compare the partner with others, and never will be happy because no one is perfect.

Some people thinks there are heavy God’s commandments, but they are actually recipes for happiness. They seem difficult from the outside but when someone wants to do them, will find only happiness. As the world doesn’t know and can not give. It’s simple: Who wants to be happy, it must sincerely to get closer to God and His Church.

The original article, in Romanian, is here.

People feel more and more alone…

florina — Tue, 20 Apr 2010 10:36:17 +0000

People feel alone because they no longer have eyes to see the persons next to them. They are so busy to see themselves that they can’t see the tears on the cheeks of the poor or sick. Only those who help feel fulfilled. You should not expect to be loved. God’s commandment was to love, not to be loved. If we love, we can change something. First of all, we can change ourselves, then the others. Only love heals wounds and high souls. I know and feel that everyone has good parts. It depends of us, through Christian love, to develop that well early in the souls of the others.

Only when we come out of ourselves to love and help the others we’ll get to rest the soul. Otherwise, we are only kids of 30, 40, 50 … 90 years. Not the years passing makes us mature, but the love. Love in Christ.

The original article, in Romanian, is here.

Why we have no right to judge the others

florina — Sat, 17 Apr 2010 16:47:21 +0000

Many give their opinion and judge the various sinners. They say: “I would not have done something in its place.” But each person is unique, and hence the intensity of feelings and motivations. So I can’t know what felt someone else when he did something that I judge to be bad. And, because I can’t know what he felt, I can’t judge objectively. Only someone who knows the full context of the facts can judge. And that person is only God who knows man’s thoughts and feelings. And God ‘s judgement is not passionate, like ours, is the only truly objective judgement.

“For God so loved the world that He gave His only begotten Son, that whoever believes in Him should not perish but have everlasting life. 17 For God did not send His Son into the world to condemn the world, but that the world through Him might be saved. “(Gospel of John 3, 16-17). Now is the time when God is trying to save people. After each one’s death, the particular judgement, each respond of his actions. But we humans judge ahead of time (anyone can repent by the end of life) and subjective, because we do not know deep those we judge.

Now, during Lent let’s take the decision to no longer judge our brothers, for not earn condemnation, “for with what measure you measure with the same measure you will.” (Gospel of Luke, 6.38). Holy Fathers said we should see our own sins, and so we find the true path to God and rest.

Update: I’m not talking about doctrinal issues. We must defend the true faith even at the cost of living.

Holy Fathers said, “hate the sin but love the sinner.”

We are hating heresy, for “father of lies is the devil”, but we love those who drpooed in it and pray for their enlightenment.

The original article, in Romanian, is here.

Până unde merge ascultarea de duhovnic

florina — Sun, 28 Mar 2010 15:25:19 +0000

Am citit pe un forum cum Părintele Petru Pruteanu spune că nu înţelege să facă ascultare în orice condiţii, adică nu ascultă de tâmpenii.

Într-adevăr, sunt două sfaturi la sfinţi care, de fapt, nu se bat cap în cap dacă le analizăm.

Primul curent spune să faci ascultare la orice, căci duhovnicul răspunde de sufletul tău. Acest sfat vine din Muntele Athos.

Al doilea curent, reprezentat de Sfântul Ignatie Briancianinov, spune să facem ascultare cu discernământ (eu mi-am ales tema de licenţă la Sfântul Ignatie, şi mi se pare cel mai adecvat vremurilor noastre). Dacă duhovnicul te îndeamnă la păcat sau erezie, trebuie neapărat părăsit pentru a nu ajunge cu el în iad.

De ce am spus că nu se bat cap în cap cele două sfaturi?

Pentru că fiecare a fost dat în alt context: în Sfântul Munte, unde duhovnicii sunt trăitori, este exclus să îndemne la păcat sau erezie.

În Rusia, pe vremea Sfântului Ignatie Briancianinov, mulţi preoţi erau în înşelare diavolească, în misticism bolnav, şi cine avea un asemenea duhovnic risca să îşi piardă mântuirea. De aceea, Sfântul Ignatie recomanda ca fiecare creştin să verifice dacă ceea ce spune preotul este în conformitate cu Sfânta Scriptură şi cu scrierile Sfinţilor Părinţi.

Cu puţine excepţii, eu cred că sfatul Sfântului Ignatie Briancianinov este aplicabil vremurilor noastre, dominate de laxism canonic şi religios. Nu trebuie să ascultăm de nimeni care ne îndeamnă la păcat sau erezie, oricine ar fi acela, pentru a nu ne pierde mântuirea!