Florina Drossu Blog | Fotografii ortodoxe, articole creştine bazate pe învăţătura Sfinţilor Părinţi

Astăzi, în tramvai, am fost foarte contrariată de o scenă. Un domn stătea pe scaun. Au urcat o femeie cu un căţel în braţe şi altă femeie cu un copil în braţe. Domnul s-a ridicat şi a dat scaunul femeii cu căţel. Cum este posibil …

Biserica Ortodoxă este singura adevărată. Toate religiile spun asta, dar nu au nicio dovadă. Noi avem. Multe chiar. Minunile. Cele mai palpabile sunt:
a) Lumina Sfântă de la Ierusalim …

Sfânta Mănăstire Plumbuita are hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, şi se află în cartierul Colentina din Bucureşti. A fost construită şi sfinţită în ultima parte a secolului XVI. În prezent, aici este stareţ Părintele Visarion Marinescu. Aici se află părticele din moaştele sfinţilor:

-Sfântul Mare Ierarh Nicolae

-Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

-Sfântul Mare Mucenic Pantelimon

-Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

Zis-a un bătrân : omul cel ce are în tot ceasul înaintea sa moartea, biruieşte slăbirea sufletului.

Zis-a iarăşi : aurul sau argintul de îl va pierde cineva, poate în locul lui să afle altul. Dar vremea pierzând-o, alta nu va mai putea afla în locul ei.

Venit-a odinioară un bătrân la alt bătrân. Şi vorbind ei, a zis unul : eu am murit lumii. I-a răspuns celălalt : să nu nădăjduieşti în tine, frate, până când vei ieşi din trup, că deşi zici tu că ai murit lumii diavolul este viu.

Zis-a un bătrân : precum nimeni nu poate nedreptăţi pe cel ce şade aproape de împărat, aşa şi satana nu poate să ne strice nimic nouă, de va fi sufletul nostru aproape de Dumnezeu. Căci Dumnezeu zice : apropiaţi-vă de Mine şi Eu mă voi apropia de voi ! Când ne răspândim cu mintea totdeauna, lesne răpeşte vrăjmaşul sufletul nostru cel ticălos şi îl pogoară în patimile necurăţiei. (Patericul egiptean)

Fericirea adevărată şi deplină nu o dă decât Dumnezeu. Cine Îl ocoleşte, nu va fi fericit nici aici, nici în veşnicie. Dumnezeu propune o viaţă morală, armonioasă. Cei care rămân opaci vor înţelege prea târziu că şi-au risipit zilele, că au trăit în zadar. Un om fără Dumnezeu înseamnă o existentă ratată. Am mai scris despre fericire, sfaturi practice cum să ajungem la ea. Acum am făcut doar nişte remarci referindu-mă la cei care duc o viaţă paralelă cu Dumnezeu şi aleargă după plăceri păcătoase, crezând că aşa vor găsi fericirea.

Era o melodie de Mihaela Runceanu: “Fericirea are chipul tau”. Ea cântă pentru un om, dar pentru noi, creştinii, “Fericirea are chipul Tau”, adică al lui Dumnezeu.

Mă uit la tineri. Majoritatea nu vor să se căsătorească, preferă să trăiască în desfrâu. Fără binecuvântarea lui Dumnezeu, legătura trupească este un păcat. Oare câţi tineri mai îşi păstrează fecioria/curăţia până la căsătorie? Foarte puţini. Asta pentru că nu mai au credinţa în Dumnezeu şi frică de iad. Şi nefericirea vine foarte curând, căci aceia care au păcătuit cu mai multe persoane până la căsătorie vor da dovadă de uşurătate, vor compara tovarăşul/tovarăşa de viaţă cu ceilalţi/celelalte, şi niciodată nu vor fi fericiţi, căci nimeni nu e perfect.

Unora li se par grele poruncile lui Dumnezeu, dar ele sunt de fapt reţete pentru fericire. Par grele din exterior, dar când îşi propune cineva să le împlinească, va afla numai bucurii. Aşa cum lumea nu ştie şi nu poate să dea. E simplu: cine vrea să fie fericit, să se apropie în mod sincer de Dumnezeu şi de Biserica Sa.

Biserica “Duminica Tuturor Sfintilor” din Ramnicu Valcea este construita la inceputul secolului XVIII, fiind monument istoric si religios. Aici au fost sfintite steagurile revolutionarilor de la 1848, condusi de Generalul Gheorghe Magheru, si tot aici a fost celebrata Constitutia Romaniei, in 29 iunie 1848.

*

In prezent, aici se afla o particica din moastele sfintilor: Ioan Gura de Aur (Hrisostom), Haralambie, Mina si Paraschevi.

***

Mântuitorul Iisus Hristos spune: “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arată lui.   …

Mulţi oameni sunt obsedaţi de frumuseţea trupului, aceştia uitând că frumuseţea vine şi din suflet.

La Sfântul Siluan Athonitul am găsit nişte rânduri extraordinare. Acesta spune:  “Am cunoscut odată un băieţel. Era ca un înger: ascul­tător, conştiincios şi blând, alb şi îmbujorat la faţă, cu ochi luminoşi, adânci, buni şi liniştiţi. Dar când a crescut, a în­ceput să trăiască în necurăţie şi a pierdut harul dumneze­iesc; iar când a ajuns de treizeci de ani semăna în acelaşi timp cu un om şi cu un demon, cu o fiară sălbatică şi un tâlhar, şi toată înfăţişarea lui era aspră şi înfricoşătoare.

Am cunoscut şi o fată foarte frumoasă, cu o faţă atât de luminoasă şi plăcută, că multe fete pizmuiau frumuseţea ei. Dar păcatele au făcut-o să piardă harul, şi abia de te mai puteai uita la ea.
Dar am văzut şi altceva. Am văzut oameni care veneau în monahism cu feţe urâţite de păcate şi de patimi, dar care prin pocăinţă şi printr-o viaţă cucernică s-au schim­bat şi au ajuns foarte plăcuţi la vedere.”

Viaţa schimbă deci trăsăturile şi le face plăcute sau neplăcute, în funcţie de starea de apropiere sau depărtare de Dumnezeu. Duhul Sfânt luminează sufletul şi faţa, iar lipsa lui din cauza păcatelor şi a nepăsării o fac de nerecunoscut.

Deci, cei care sunt obsedaţi că nu au frumuseţe, să nu dispere. Soluţia nu o reprezintă bisturiul, ci cercetarea propriei conştiinţe, spovedania, mersul regulat la biserică, ţinutul posturilor şi facerea de bine.

Trebuie sa recunoastem ca toti oamenii alearga dupa un strop de fericire. Depinde insa pe ce carari cautam aceasta fericire. Una singura duce la ea. Mantuitorul Iisus Hristos spune: “Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.  Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.  (Evanghelia dupa Matei, VII, 13-14)

Pentru a ajunge la fericire aici si in vesnicie, lucrurile sunt foarte simple:

1. Asa cum a spus Mantuitorul tanarului care voia sa-I urmeze, trebuie implinite toate cele 10 porunci, dintre care cea mai mare si esenta tuturor este a iubirii de Dumnezeu si de aproapele.

2. A doua conditie este Sfanta Spovedanie sau Marturisirea pacatelor in fata preotului duhovnic. Fara aceasta sfanta taina, NIMENI nu se poate mantui. Dupa Inviere, Mantuitorul S-a aratat sfintilor ucenici si apostoli, a suflat asupra lor si a zis: “Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Evanghelia dupa Ioan, XX, 21-23). Deci, acum pacatele NU SUNT IERTATE DECAT DACA SUNT MARTURISITE PREOTULUI, INDIFERENT DE VIATA PERSONALA A ACESTUIA! Dumnezeu judeca pe toata lumea, cine suntem noi sa judecam in locul Lui? Si apoi, chiar daca ar fi adevarat, acel preot se poate pocai si mantui, iar eu pot ajunge in iad pentru ca l-am judecat. Deci, trebuie evitat pretextul ca nu ma spovedesc pentru ca e preotul pacatos. Eu ma spovedesc sa mi se ierte MIE pacatele, nu altcuiva.

3. Sa facem cat de mult bine putem. In aceasta lume atat de anormala, sa aratam ca putem avea o viata crestineasca. Sa ajutam pe cat putem mai ales prin invatatura. Astazi lumea nu mai are repere morale. Lumea nu mai vrea sa gandeasca si sa iubeasca. Parca toata lumea sta intr-o betie fara sfarsit. Toata lumea vrea sa fie iubita, dar nimeni nu face primul pas spre o iubire neconditionata. Dumnezeu ne-a spus sa iubim, nu sa fim iubiti de oameni. Iubiti suntem doar de cei care Il iubesc ei insisi pe Dumnezeu.

4. Sa ii socotim pe ceilalti oameni buni. Oamenii au defecte, dar au si calitati. Depinde ce vrem sa privim.

Am pus aici icoana Pildei fecioarelor nebune (Evanghelia dupa Matei, XXV, 1-13), care nu au stiut sa chibzuiasca bine viata pamanteasca, si care nu au fost primite in camara de nunta. Au gresit drumul si au ratat tinta pentru ca nu au avut untdelemnul Duhului Sfant in candelele sufletului lor. Fericirea o da Partasia cu Dumnezeu, cine nu gusta de acum bucuria Duhului Sfant nu va vedea bunatatile Imparatiei vesnice.

Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Caderile noastre in manie si in celelalte fapte ale patimilor ne arata mandria duhovniceasca avuta inainte si, fara sa vrem, ne smeresc. Daca ne vom stradui sa distrugem aceasta radacina, mladitele de la sine se vor vesteji. (Sfantul Macarie)

Moartea martirica a Sfantului Ierarh Antim Ivireanul | Fresca in Paraclisul Sfintei Manastiri Antim din Bucuresti

Intr-una din Didahiile (Predicile) sale, Sfantul Antim spune despre pocainta ca are trei parti:

- infrangerea inimii (sa iti para rau ca ai facut pacatul, sa iei decizia de a nu-l mai repeta, sa-l urasti si sa te scarbesti de el);

- marturisirea pacatelor la preotul duhovnic;

- facerea canonului dat (rugaciune, metanii, post, milostenie).

Biserica Sfânta Ecaterina din Bucureşti se află lângă Facultatea de Teologie “Justinian Marina” din Bucureşti. Aici se mai sărbătoreşte şi hramul facultăţii, Sfinţii Trei Ierarhi, şi tot aici se află şi părticele din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie, 27 şi 30 ianuarie) .

*

Urmarea firească a îndeletnicirilor duhovniceşti este a întâlni la tot pasul numai încercări”.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia a VIII-a

*
Sunt mulţi oameni care fac nedreptăţi, dar nu-i niciunul care să sufere nedreptate …

Scufundarea lui Petru | Fresca exterioara | Biserica din Craiova

Sfanta Manastire Sucevita- detaliu intrare (icoana de deasupra portii)

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen despre supararea gandurilor. Si i-a zis lui batranul : acest lucru este asemenea cu un barbat ce are foc de-a stanga si un pahar cu apa de-a dreapta; deci de se va aprinde focul, va lua apa din pahar si-l va stinge. Focul este samanta vrajmasului iar apa insemneaza a se arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu. (Patericul Egiptean)

Saint Silouan on Love

The soul cannot know peace unless she prays for her enemies. The soul that has learned of God’s grace to pray, feels love and compassion for every created thing, and in particular for mankind, for whom the Lord suffered on the Cross, and His soul was heavy for every one of us.

The Lord taught me to love my enemies. Without the grace of God we cannot love our enemies. Only the Holy Spirit teaches love, and then even devils arouse our pity because they have fallen from good, and lost humility in God.

I beseech you, put this to the test. When a man affronts you or brings dishonor on your head, or takes what is yours, or persecutes the Church, pray to the Lord, saying: “O Lord, we are all Thy creatures. Have pity on Thy servants and turn their hearts to repentance,” and you will be aware of grace in your soul. To begin with, constrain your heart to love enemies, and the Lord, seeing your good will, will help you in all things, and experience itself will shoe you the way. But the man who thinks with malice of his enemies has not God’s love within him, and does not know God.

If you will pray for your enemies, peace will come to you; but when you can love your enemies – know that a great measure of the grace of God dwells in you, though I do not say perfect grace as yet, but sufficient for salvation. Whereas if you revile your enemies, it means there is an evil spirit living in you and bringing evil thoughts into your heart, for, in the words of the Lord, out of the heart proceed evil thoughts – or good thoughts.

The good man thinks to himself in this wise: Every one who has strayed from the truth brings destruction on himself and is therefore to be pitied. But of course the man who has not learned the love of the Holy Spirit will not pray for his enemies. The man who has learned love from the Holy Spirit sorrows all his life over those who are not saved, and sheds abundant tears for the people, and the grace of God gives him strength to love his enemies.

Understand me. It is so simple. People who do not know God, or who go against Him, are to be pitied; the heart sorrows for them and the eye weeps. Both paradise and torment are clearly visible to us: We know this through the Holy Spirit. And did not the Lord Himself say, “The kingdom of God is within you”? Thus eternal life has its beginning here in this life; and it is here that we sow the seeds of eternal torment.

Where there is pride there cannot be grace, and if we lose grace we also lose both love of God and assurance in prayer. The soul is then tormented by evil thoughts and does not understand that she must humble herself and love her enemies, for there is no other way to please God.

What shall I render unto Thee, O Lord,
for that Thou hast poured such great mercy on my soul?
Grant, I beg Thee, that I may see my iniquities,
and ever weep before Thee,
for Thou art filled with love for humble souls,
and dost give them the grace of the Holy Spirit.

O merciful God, forgive me.
Thou seest how my soul is drawn to Thee, her Creator.
Thou hast wounded my soul with Thy love,
and she thirsts for Thee, and wearies without end,
and day and night, insatiable, reaches toward Thee,
and has no wish to look upon this world, though I do love it,
but above all I love Thee, my Creator,
and my soul longs after Thee.

O my Creator, why have I, Thy little creature,
grieved Thee so often? Yet Thou hast not remembered my sins.

Glory be to the Lord God that He gave us His Only-begotten
Son for the sake of our salvation.
Glory be to the Only-begotten Son that He deigned to be
born of the Most Holy Virgin, and suffered for our salvation,
and gave us His Most Pure Body and Blood to eternal life,
and sent His Holy Spirit on the earth.

O Lord, grant me tears to shed for myself,
and for the whole universe,
that the nations may know Thee and live eternally with Thee,
O Lord, vouchsafe us the gift of Thy humble Holy Spirit,
that we may apprehend Thy glory.

Source: http://silouanthompson.net/2008/03/15/saint-silouan-the-athonite/

(Photo: Painting in Lainici Monastery, Gorj county)