Florina Drossu Blog | Fotografii ortodoxe, articole creştine bazate pe învăţătura Sfinţilor Părinţi

Scriitorul latin Virgiliu a spus: “Fugit irreparabile tempus”. (Timpul fuge de neînlocuit). Nu numai pentru viaţa de acum, ci mai ales pentru veşnicie. Vom da seamă la Judecată de timpul petrecut în păcat. Spunea un părinte: “Cine ne va da înapoi duminicile când nu am fost la biserică? Cine ne va da înapoi zilele de post când am mâncat de dulce?”.

Oamenii primesc în Rai sau în iad recompensa pentru faptele lor. În Rai, sunt diferite nivele de fericire, în funcţie de viaţa petrecută pe pământ. Aşadar, cum o să ne aşternem de aici, aşa o să petrecem veşnicia. Nicio faptă bună nu este trecută cu vederea. La fel, păcatele lasă şi ele urme în suflet.

Mulţi amână mersul la biserică şi îndreptarea vieţii. Zic: “Lasă, o să merg la bătrâneţe, până atunci păcătuiesc cât pot, o să mă ierte Dumnezeu atunci”. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Asta e făţărnicie şi aceşti oameni nu se vor îndrepta niciodată din inimă. Este una din hulele împotriva Duhului Sfânt, despre care Mântuitorul spunea: “Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.” (Matei XII, 31).

Să nu uităm că fiecare zi contează pentru veşnicia noastră.

“Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre”. (Evrei III,15). Dacă nu auzim, este tot din vina noastră, pentru că avem mii de biserici, mii de preoţi ortodocşi, milioane de exemplare de Biblii în ţară. Şi, dacă nu ne întoarcem cât încă trăim, se va întoarce Dumnezeu de la noi în Ziua Judecăţii: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui”. (Matei XXV, 41).

Să dea Dumnezeu să ne găsească sfârşitul într-o stare duhovnicească bună, spovediţi şi împărtăşiţi, astfel încât să auzim: “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”. (Matei XXV, 34). Amin.

Biserica “Duminica Tuturor Sfintilor” din Ramnicu Valcea este construita la inceputul secolului XVIII, fiind monument istoric si religios. Aici au fost sfintite steagurile revolutionarilor de la 1848, condusi de Generalul Gheorghe Magheru, si tot aici a fost celebrata Constitutia Romaniei, in 29 iunie 1848.

*

In prezent, aici se afla o particica din moastele sfintilor: Ioan Gura de Aur (Hrisostom), Haralambie, Mina si Paraschevi.

***

Mântuitorul Iisus Hristos spune: “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arată lui.   …

Mulţi oameni sunt obsedaţi de frumuseţea trupului, aceştia uitând că frumuseţea vine şi din suflet.

La Sfântul Siluan Athonitul am găsit nişte rânduri extraordinare. Acesta spune:  “Am cunoscut odată un băieţel. Era ca un înger: ascul­tător, conştiincios şi blând, alb şi îmbujorat la faţă, cu ochi luminoşi, adânci, buni şi liniştiţi. Dar când a crescut, a în­ceput să trăiască în necurăţie şi a pierdut harul dumneze­iesc; iar când a ajuns de treizeci de ani semăna în acelaşi timp cu un om şi cu un demon, cu o fiară sălbatică şi un tâlhar, şi toată înfăţişarea lui era aspră şi înfricoşătoare.

Am cunoscut şi o fată foarte frumoasă, cu o faţă atât de luminoasă şi plăcută, că multe fete pizmuiau frumuseţea ei. Dar păcatele au făcut-o să piardă harul, şi abia de te mai puteai uita la ea.
Dar am văzut şi altceva. Am văzut oameni care veneau în monahism cu feţe urâţite de păcate şi de patimi, dar care prin pocăinţă şi printr-o viaţă cucernică s-au schim­bat şi au ajuns foarte plăcuţi la vedere.”

Viaţa schimbă deci trăsăturile şi le face plăcute sau neplăcute, în funcţie de starea de apropiere sau depărtare de Dumnezeu. Duhul Sfânt luminează sufletul şi faţa, iar lipsa lui din cauza păcatelor şi a nepăsării o fac de nerecunoscut.

Deci, cei care sunt obsedaţi că nu au frumuseţe, să nu dispere. Soluţia nu o reprezintă bisturiul, ci cercetarea propriei conştiinţe, spovedania, mersul regulat la biserică, ţinutul posturilor şi facerea de bine.

Trebuie sa recunoastem ca toti oamenii alearga dupa un strop de fericire. Depinde insa pe ce carari cautam aceasta fericire. Una singura duce la ea. Mantuitorul Iisus Hristos spune: “Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.  Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.  (Evanghelia dupa Matei, VII, 13-14)

Pentru a ajunge la fericire aici si in vesnicie, lucrurile sunt foarte simple:

1. Asa cum a spus Mantuitorul tanarului care voia sa-I urmeze, trebuie implinite toate cele 10 porunci, dintre care cea mai mare si esenta tuturor este a iubirii de Dumnezeu si de aproapele.

2. A doua conditie este Sfanta Spovedanie sau Marturisirea pacatelor in fata preotului duhovnic. Fara aceasta sfanta taina, NIMENI nu se poate mantui. Dupa Inviere, Mantuitorul S-a aratat sfintilor ucenici si apostoli, a suflat asupra lor si a zis: “Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Evanghelia dupa Ioan, XX, 21-23). Deci, acum pacatele NU SUNT IERTATE DECAT DACA SUNT MARTURISITE PREOTULUI, INDIFERENT DE VIATA PERSONALA A ACESTUIA! Dumnezeu judeca pe toata lumea, cine suntem noi sa judecam in locul Lui? Si apoi, chiar daca ar fi adevarat, acel preot se poate pocai si mantui, iar eu pot ajunge in iad pentru ca l-am judecat. Deci, trebuie evitat pretextul ca nu ma spovedesc pentru ca e preotul pacatos. Eu ma spovedesc sa mi se ierte MIE pacatele, nu altcuiva.

3. Sa facem cat de mult bine putem. In aceasta lume atat de anormala, sa aratam ca putem avea o viata crestineasca. Sa ajutam pe cat putem mai ales prin invatatura. Astazi lumea nu mai are repere morale. Lumea nu mai vrea sa gandeasca si sa iubeasca. Parca toata lumea sta intr-o betie fara sfarsit. Toata lumea vrea sa fie iubita, dar nimeni nu face primul pas spre o iubire neconditionata. Dumnezeu ne-a spus sa iubim, nu sa fim iubiti de oameni. Iubiti suntem doar de cei care Il iubesc ei insisi pe Dumnezeu.

4. Sa ii socotim pe ceilalti oameni buni. Oamenii au defecte, dar au si calitati. Depinde ce vrem sa privim.

Am pus aici icoana Pildei fecioarelor nebune (Evanghelia dupa Matei, XXV, 1-13), care nu au stiut sa chibzuiasca bine viata pamanteasca, si care nu au fost primite in camara de nunta. Au gresit drumul si au ratat tinta pentru ca nu au avut untdelemnul Duhului Sfant in candelele sufletului lor. Fericirea o da Partasia cu Dumnezeu, cine nu gusta de acum bucuria Duhului Sfant nu va vedea bunatatile Imparatiei vesnice.

“Zis-a avva Antonie : am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi : smerenia.” (Patericul egiptean).

Dar ce este smerenia? Mulţi o definesc ca starea prin care te simţi cel mai păcătos şi mai nevrednic dintre oameni. Foarte frumos sună teoria, însă e foarte complicat de aplicat în viaţa de toate zilele. Când se iveşte, de exemplu, o ceartă, imediat ripostăm, arătând că avem întotdeauna dreptate.

Părintele Mihail Stanciu, stareţul Sfintei Mănăstiri Antim spunea că sunt anumite etape duhovniceşti pe care nu este bine să le sărim. Cine sare peste ele, ajunge în mari înşelări.

Prima etapă ar fi să nu ne credem mai frumoşi, mai destepţi, mai importanţi decât ceilalţi. Suntem nişte oameni ca şi semenii noştri, e stupid să credem că suntem cei mai destepţi, mai frumoşi.

A două etapă ar fi să nu facem nimic din dorinţa de a întrece pe altcineva. Dacă încercăm să facem un lucru bun sau căutăm slavă deşartă, în acel moment ascultăm de duhul cel rău care a căzut din fericirea veşnică. Şi cine urmează diavolului, intră în comuniune cu el şi are parte de starea de nefericire în care acela se complace. Mândria aduce nelinişte, tristeţe, neîmplinire. De câte ori simţim aceste stări în noi, să ne cercetăm conştiinţa şi să vedem că am lăsat poarta deschisă slavei deşarte sau răzbunării.

În schimb, cei care aleg smerenia au parte de bucurii duhovniceşti de negrăit şi de pace lăuntrică. La început, lupta pare grea şi inegală, dar Hristos ne ajută să biruim. Rugăciunea sinceră să fie continuă şi roadele nu vor înceta să apară.

(Foto: Părintele Petru Dărăşteanu de la Parohia Clinceni-Slobozia, Ilfov)

Biserica Sfântul Antonie cel Mare din  Bucureşti este monument istoric, anul acesta (2009) împlinindu-se 450 de ani de la atestarea documentară. Aparţinea de Curtea Domnească din Bucureşti, aici venind la slujbă domnitorii.

Biserica Sfânta Ecaterina din Bucureşti se află lângă Facultatea de Teologie “Justinian Marina” din Bucureşti. Aici se mai sărbătoreşte şi hramul facultăţii, Sfinţii Trei Ierarhi, şi tot aici se află şi părticele din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie, 27 şi 30 ianuarie) .

*

Urmarea firească a îndeletnicirilor duhovniceşti este a întâlni la tot pasul numai încercări”.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia a VIII-a

*
Sunt mulţi oameni care fac nedreptăţi, dar nu-i niciunul care să sufere nedreptate …