Pe un forum era pusă întrebarea “ce fragment din Biblie v-a influenţat viaţa?”.
Eu am multe citate foarte dragi, dar de mică, atunci când eram supărată, imediat mă mângâiau cuvintele Mântuitorului: “Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.” (Sfânta Evanghelie după Luca, 9, 58).
Şi mă gândeam: dacă Domnul Iisus Hristos, fiind Dumnezeu şi fără de păcat, ca om a suferit atât încât nu avea nimic, nici măcar cât animalele sălbatice, atunci eu, care greşesc atât de mult mereu, de ce să mă supăr pentru necazurile care vin asupra mea?
Gândul la suferinţele Mântuitorului mi-a alinat mereu orice fel de durere. La fel, şi gândul la suferinţele Maicii Domnului, la sabia pe care a simţit-o în suflet când L-a văzut răstignit pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Apoi, când suntem necăjiţi, să ne gândim la miliardele de oameni mult mai nefericiţi de pe pământ, care nu au nici măcar mângâierea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Gândul la sfinţi, la mucenici, la îngeri să ne întărească, şi să ne rugăm mereu pentru mântuirea şi luminarea tuturor oamenilor.
Bun venit tuturor celor care vor intra pe blogul meu!
Ca să mă prezint, sunt Florina Drossu, fostă Stan, 30 de ani, căsătorita din aprilie 2009. Am terminat Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti în 2004, la secţia Litere- Limba Franceză şi Facultatea de Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale în 2010, specializarea Marketing. În prezent sunt profesor de religie ortodoxă la Şcoala nr. 143 din Bucureşti. Îmi plac foarte mult pelerinajele la mănăstiri, plimbările prin natură şi mai ales fotografiatul. Sunt membru destul de activ pe www.orthphoto.net . Va mulţumesc pentru vizită!



E adevarat ce spui , m-am gandit si eu uneori la faptul ca Dumnezeu fiind , nu a ales sa se nasca in vreun palat , sa aiba multi slujitori si bogatii .
Frumoasa poza!
Cruci calugaresti?
De unde?
Doamne ajuta!
Crucile sunt din curtea Manastirii Stavropoleos din Bucuresti. Cred ca sunt, intr-adevar, ale calugarilor vietuitori aici in urma cu mai bine de un secol…